rugăciune

să fie mereu aer în jur.

să avem spațiu, viață, curaj.

să ne petrecem clipele acolo unde suntem.

să putem privi orizontul de sus în jos.

să găsim drumul spre casă, cuibul, patul iubitei exact când e nevoie și chiar cu ochii închiși.

să auzim marea, eclipsa, căderea fulgilor de nea, cântecul unui prieten, căderea serii.

să nu îmi stea ceasul.

să nu mă pierd și dacă mă pierd să mă găsesc întreg.

să fie cel puțin două stele pe cer.

înapoi să fie exact ca înainte.

să mor în somn.

mai rulez un timp în gol

scrâșnind nisip în gură gumarabic

castelul de nisip s-a prăbușit de mult

doar scoica periferică mai mișcă

sub tălpi crăpatul timp

crăpate îmi sunt buzele

de atâta și atâta solitudine

ce clară surprinzătoare umbra ta peste umbra mea

cocoșată crispată calcinată criptă

vagi voci, vocale virgule, virgine vapoare

vărgate, văgăuni văduvite volante vulpi

și de ce să nu pun cărțile pe foc?

mitologia s-a terminat cu venus

și muntele tău e plin de păcate

și seara asta miroase toată a eșafod...

trecuse de vara lui '44

știu asta precis, îmi intrase un cui în picior

toamna șchiopătam după tine

tu erai cu oleg și oleg te prezenta

unor tipi mai snobi ca mine

la petreceri studențești

când sânii îți scăpau pe-afară

știai exact ce-ademenești

cu oleg te jucam la poker

chiar roșcovan cum eram și timid

l-ai culcat pe serj între noi

râdeai gâdilată la tălpi și invers

curgeau pe pereți ceasuri de dali

chiar timpul picura un pic pervers

ana se iubea pe furiș

cu alte două egrete

erați frumoase ce să zic

în zbor virtual planau regrete

ar mai fi de vorbit despre pace

războiul se terminase de mult

piciorul mi se vindecase-n 46

eu tot speram să te-ntâlnesc zâmbind, la șase

ba vom trăi în reversuri dragă prietenă

cu barba mirosind a lagună

cu scoici în păr, bezmetice vedenii parcelate

monumente funerare trase de cai invers înhămați

înaripați, dar legați de picioare

flămânzi, dar prea nobili de a o spune

mustind a dragoste din ochi

gata de război spartan

dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie

și încă 20 ca să oprim simbolurile ce ne invadează

spațiul scolastic

teritoriul euclidian

masa la barul unor defuncți strămoși

paharul cu votcă și praf de stele

zâmbetul codițelor tale atât de blond banal

uită-te în patul unui poet

cu miros de revoluție

poet ce scrie doar cu mâna stângă

povești exotice în care eu mor și

tu dispari defiecaredată.

absolut tu poza

absolut eu votca

picioarele mele de rinocer făcute din zale de cărbune

ochii tăi pe tavan

sângele fiert, între noi ura

îmi pierd timpul pe anchete cu fierul roșu

mă bântuie un dor de ghilotină

trec nori galbeni prin pantalonii mei de piele roasă

ai clei?

ai cuie de răstignire ?

și eu merg ca tine de-a-ndăratelea

cu ficatul tras pe targă

cu memoria filtrată de satrapi rași în cap

stârvuri pleșuve așteptând împăierea

curvele spălându-se una pe alta

ziarele golite de pornografie

eu pe cine să cred?

sunt un proletar surd acum
îmi gârbojesc destinul ca să intre în sticlă
SOS!
stau agățat de ultima creangă a probabilului
minus infinit e chiar minor
și nu mă mai sperie ca înainte de a te cunoaște
simt ape freatice ce mă duc spre tine Odessa
simt galbenul unor pedepse amânate
și sacul cu povești furate
gol e
gol
goluț
deșertul se pierde în umbra promisiunilor
doar cămila mea mai rumegă un pic din zare
gol

o să tratăm bâlbâiala ta cu ștreangul meu

un condamnat la moarte devine lucid

mai tânăr și cu mult mai frumos

își dă seama că știe o matematică perfect complexă

că vorbește fluent sute de limbi stinse

că nu și-a respectat cum trebuie părinții

venele sale stau să pleznească de atâta mânie

călăul e o tânără vestală plină de dragoste interzisă

coșurile fabricilor de ciment se apleacă în bătaia vântului

funia de gât

sacul pregătit

istoria modificată retro

viața povestită invers monotonic

culpa ta

pulpa mea

fiction

știi că nu mai fac față la impetuoasa ta urcare pe golgota?

mă lași în urmă în colb deși îmi oferi toiagul zilelor

îți pui capul pe umărul meu ca să cred că existăm

dar nu..

e doar iluzia unor trăiri cu hiene simulate pe peretele de carton

ce caut eu aici ? de ce să stric tăcerea unor recitaluri?

te rog dă-mă la câini

lasă-mă să dispar silențios

îmi închid telefonul

semnez cecurile de datorie socială

mă despart de femei

și apoi mă duc să dorm cu moartea

ea nu refuză..

stau atârnat, boccelit de plecare

frații fac semne cu crenguțe disperate

părinții scuipă lapte

de mamă fermentat

ce cuib ciudat

zic eu tatuat, gata de drum

privind spre gara toată fum

tu desenezi cu unghia o patrie

care să ne țină copiii în leagăn

șoptind cât de mult ne iubim

deși avem tensiunea poetic redusă

buchetul scăldat de lumina stelară

scripet de vagon pe care mișună crabii de noapte

soldați pe-un front

și uite, curge magiun ca un bocet

și morții vin încolonați

cântând un marș de despărțire

iar crucile din vale ard

din umbre vechi de cimitir

îmi strâng memorii ce plutesc

și-mi cer străbunii, înapoi la vetre

străvezi fantome ce păzesc

trecutul nostru plin de pietre.

vezi mă lupt cu umbra volatilă

e pe viață sau e pe moarte

această încercare infertilă

alerg pe un câmp minat

iluzii deșarte despre mersul în mâini

dar nu ai mâini

ei și ?

pot vorbi singur

pot să mă îmbăt cu glorie

nimeni nu mă privește

aerul e doar al meu

sunt samurai sunt zeu

sunt hrănit bine, sunt alintat

un intelectual rasat

vorbesc cinci limbi, cânt la bandeon

poza mea e-n pantheon

atârnă vedeți cu stupoare

pe stânga, chiar lângă intrare

și înțelegi cumva în finalul acestei glume

că eu și umbra mea n-avem același nume..

te împing la marginea hârtiei

acolo unde se schimbă fusul orar

unde păsările cad după ciocniri cu îngeri

este atât haos în haos

îți spun căutând

poate chiar ecoul sună mai răgușit

stelele au plecat în pribegie

femeile dospesc cu gură mută

pacea nu a venit călare pe un măgar alb

briciul lipsește de la apel

în sertare găsesc doar mirosul rânced binecunoscut

scrisori nedeschise

scrisori netrimise

manuscrisul din care smulgeam foi

ca să rulăm țigări militare

fumate până la strofa cu mourir d'amour

și apoi o să zburăm dis de dimineața...

aceste pretenții sunt absurde utopii cioplite în piatră

te chem să cernem nisip

trec câini cu limba scoasă

ceasuri moarte în cocorii de iarmaroc

nu plouă, jghiaburi inutile

cănile goale vor buze

toarte

apa ta amniotică te făcea de râs

mamoșul te pipăia lubric deși încă nu te născuse-și

și tu dansai grețos

și eu muream

și prietenii tăi stăteau pe vine pe mormântul meu deschis

asta e tot.