Oriana -
aș mânca gutui cu tine
în diminețile putred de coapte
când răul lumii își defilează beligerant
bruma de distrugere în masă
prin metropole mieruite
aș mânca mere cu tine
în dimineți erotice de echinocțiu
când dinții nopții și ai zilei mușcă egal
din omătul de șifon al așternuturilor
până la sâmburi incandescenți
dincoace de lucarna strepezită
ne-am fi unul altuia
pacea pentru care nu se capitulează
în întregime
niciodată
Poezie:
Comentarii
Virgil -
exista texte in fata carora te opresti si descoperi ca ti-au rapit respiratia. si cuvintele. orice ar spune altii eu prefer "agresivitatea" unui astfel de text decit pH-ul neutru al unei stihuiri cartezian-platonice. nu in ultimul rind pentru titlu... si rascumpararea cuvintului victima.
Sixtus -
De data asta, da. Fără ocolișuri. Fără „pretențiile” almbicării cu orice preț pentru obținere de efecte (interpretative dar și interpretabile). O „pacea pentru care nu se capitulează în întregime niciodată”
adinaungur -
Nu ti-am mai citit de o vreme poeziile si mai ales cele noi. Lecturand aici mi-am dat seama cat mi-a fost de dor! O poezie de dragoste, cu versuri parfumate a fruct, cu muscatura dintilor cazand pe cuvinte, la masuri egale cu lumina Luminitei Suse! Felicitari!
pârâu -
A căuta fructele invocate în anotimpul în care florile abia își caută calea către ele, e semn de gingașe prețuiri.