Pustiu
Zăpadă ostenită de-atât nins în zadar.

Serbare
Steluțe căzătoare... Pe flori de gheață, fluturi.

Nor
Gătit ca de ninsoare, copil cu ochii plânși...

Nămeți
Tristețea creatoare a unui fulg vremelnic...

Iezer
Adânca-i frumusețe e-ascunsă de-o...oglindă.

Viscol
Gropar cu nea sub unghii, săpând morminte-n cer.

Iarnă
Pe șine-nzăpezite, spre nicăieri, alt tren...

Ecou
Cât de adânc tăcerea își scaldă-n sunet glasul !

Nor
Cu aripa-i de fum, străpuns, înfruntă-amurgul.

Stea
Căzând sub greutatea prea tristului renume.

Iarna
Trezind, cu flori de nea, din sterpul vis, copacii.

Zbatere
Sub felinaru-aprins, un fulg – ultim refugiu.

Existență
Din însoțiri de-o clipă se cern Singurătăți.

Primul țipăt
C-un ciripit apare pe lume dimineața.

Terra
O noapte – flori de Cosmos au invadat pământul.

Pană de curent
Luminile din sat dispar din constelații...

Modestie
Grădina își cârpește iar rochia-nflorată.

Creație
Broboane de sudoare chiar și pe-un fir de iarbă...

Prisaca
În zumzetul grădinii, o râvnă pe bondari!

Vrăbiuța
La geamul meu – de unde o ști că m-am mutat ?

Macul
Din vena lui, culoare își trage asfințitul.

Brumă
Albind, ultimul fir din părul lung al ierbii.

Must
Tot sângele din struguri azi gâlgâie-n pahare.

Singurătate

Prefer tăcerii ei o ploaie în surdină.

Nocturnă
Pe pat de ape, luna se–ntinde iarăși – goală...

Dragoste
În fiece oftat, un gând moare de dor...

Perspectivă
Trecutul ? Nu-i decât o lungă așteptare...

Pom înflorit
Ce plin de importanță,-n lumina-i, felinarul!

Zori
În cuib, un pui de cioară ciupește din lumină...

Paletă de culori
Când raiul primăverii se umple de lalele...

Gingășie
Printre boboci de rață, fetița-nvață mersul...

Drum de țară
Aș aduna-ntr-o urnă tot praful din sandale.

Personalitate
Se gâdilă și drumul când trece bu...bu...ruza.

Gândăcelul
Ajuns în vârful ierbii, s-a pus pe tremurat...

Orizont
C-un pieptene-azuriu, prin părul ierbii, vântul...

Acatist
Pe lemnul unei cruci și-a scris copacul ruga...

Lalea
Se ține strâns de viață c-o singură petală.

Ploaia
Din când în când îmi spală natura de păcate.

Natura
Ce vrea să spună, spune - n-o vezi că se codește.

Invidie
Ce-i, vântule, văzut-ai că-s plini de flori salcâmii?

Guvid
De când voia să zboare și el c-un pescăruș.

Toamnă
Copac pierzându-și frunza – e jale-n cimitir !

Dumnezeu
Când fulgeră, când tună, mai ține, dar când...plânge !

Ironie
O cioară pe-un ram gol mă-nvață ce-i pustiul !

Tinerețe
Cât de senin era cu mulți, mulți nori pe cer !

Singurătate
Mi-e frig – cum ai traduce aceasta, vrăbiuțo ?

Popas
Fântână de trei stele – mai trage-aici doar luna.

Drum
M-opresc – să se-odihnească un pic și-această umbră…

Țărm
Tăceri, tăceri, tăceri și nimeni să le-asculte…

Habitat
Obișnuite-n cer, se-ncurcă-n alge, stele.

Stele
Senin - marea și cerul stau iarăși ochi în ochi.

Soare
O umbră se desprinde, din mine, la tot pasul.

Greșeli
De nu le-ar șterge valul, azi mi-aș călca pe urme…

Nostalgie
E-un dor ce dă culoare oricărui asfințit...

Corăbii
Un vis secret au toate, în larg - să se scufunde.

Poeți
Prin Țara de Hârtie, c-un vers porni la drum...

Credință
În oameni doar Cuvântul învie sensuri moarte.

Macul
Un strop de sânge vrednic de-o rană înflorește.

Gura sobei
Povești; buștenii-n sobă mint încă de trosnesc.

Copac
Durerea lui, adâncă, e-acolo,-n rădăcini.

Tăcerea
O simt, viu, lângă-un clopot, când tot ce nu sunt moare...

Cimitir
Înalți munți de-ntuneric din noi scoate groparul...

Interpretare
O lebădă pe lac, un vis - de balerină!

Solistă
Cu ochii-n stânga,-n dreapta, s-a pus pe ciripit !

Strop
Rățușca fu atinsă de-un glonț - atât de rece !

Nazuri
Azi n-am chef să-l găsesc, degeaba-mi strigă: Cu-Cu!

Om
Concert cu noaptea-n cap ? Și eu, eu, dirijorul ?

Păsări
Vă pup, sunteti drăguțe,...cântați voi mai departe.

Suflete
Sunt păsări ce nu zboară, ci-mbrățișează cerul...

Fiori
Mărunții pași ai ploii – cum răscolesc pământul!

Călătorie
Din floare-n floare, fluturi fugind de efemer...

Naufragiu
Apus de soare - umbra, surprinsă-n larg, se-neacă...

Liniște
Când greierii-amuțesc, începe-un cor de broaște...

Nadă
Pescari cu barca plină, momiți de asfințit...

Privilegiu
O frunză printre mii de stele căzătoare...

Vânătoare
Sălbaticele rațe migrând…spre libertate.

Salt
Fetița a crescut – mic i-a rămas șotronul...

Frunze
Neliniștite aripi în preajma unui zbor...

Măr
Ispita nu cu fructul începe, ci c-o floare...

Împlinire
Te-aștept, nu acum, totuși, când ești doar așteptare...

Dragostea dintâi
Scrisoarea vieții-n iarbă – pe-antet, ‘nu-Mă-uita’

Dor
Un plic spre o adresă tot mai necunoscută.

Istorie
Singurătatea lumii e plină de-amintiri!

Poezie
În lipsa ei, cât e de ștearsă frumusețea !

Vântul
Plătit scump, în petale, să scuture cireșii...

Renaștere
Sfârșitul lumii sigur va fi-ntr-o primăvară.

Păpădie
Un soare mândru-n iarbă dă ochi cu răsăritul...

Grădinărit
Cum să repari un gard, c-o mână...de zorele.

Fructe de sezon
În vișin, guguștiuci, în piersic, vrăbiuțe...

Exercițiu
Natura colorând, în cartea-i, anotimpuri.

Zi liberă
La umbra unui tei, o bancă se-odihnește...

Flori de tei
Sticluța cu parfum mereu le-o varsă vântul...

Teribilism
Castane-adolescente purtând peruci cu țepi.

Marea
Oricât de calmă, valul...tot fuge de acasă.

Urâta
În ochiu-nvinețit al apei, râde broasca.

Păpădie
Pe capul unei flori, un moft de pălărie...

Naturii
Vreau să rămâi frumoasă, cum ești tu după ploaie.

Toamnă
O fi sfârșitul lumii – copacii sar în aer.

Frunze
Discrete invitații la moarte-ating pământul.

Oboseală
Cât e de lungă, umbra-mi se-ntinde pe asfalt...

Toamnă
Pe cerul unui greier, comete ruginite...

Greierul
Măcar el va muri cântând pe săturate...

Amăgire
În lampa veșniciei, un duh părelnic, Timpul

Existență
Mai reflectez o clipă la viață și…mă culc.

Omniprezență
Oriunde-ntorc privirea, ești Tu, Cel Ce privește!

Asceza
Cu lacrima căinței își stinge setea sfântul...

Împărtășire
Zugravul de biserici la Cina cea de taină...

Existență
Nimic etern în graba aceasta de a fi!

Postmodernism
Păcat de-așa pustiu - ce loc de rugăciune!

Clipe
Șirag e, de mătănii, pentru-un călugăr, timpul…

Cuvânt
Încredințând tăcerii adâncu-i înțeles...

Drogherie
În floarea vârstei, frunza își ia parfum de toamnă.

Plopul
Când n-are ciori și vrăbii în cap, el vegetează...

Vecinătate
La gard, un tei și-un zarzăr - of, iar nu-și mai vorbesc!

Natura
Un trandafir sălbatic - bun loc să depui rouă...

Stropi
Ai ploii, limpezi muguri, chiar și pe crengi uscate.

Demnitate
S-o-arunci când s-a uscat - mai mult nu-ți cere floarea...

Ecologistă
Zadarnic netezești sub tălpi iarba zburlită !

Anotimp
Cu scris mărunt așterne un basm pe coli mari, albe...

Stele
Ivite de niciunde – atât e de-ntuneric !

Copac
Nicicând nu-i vor da fructe; aceste flori de nea.

Blândețe
Toți fulgii de zăpadă-s în barba unui sfânt...

Bucurii
Cu noaptea-n cap, pe gheață se dau de zor bătrânii...

Epitaf
Pe-un munte de hârtie, un fulg din pana iernii...

Iarnă
O carte-atât de albă nu am citit de mult...

Asfințit
Ard frunzele pe ramuri, în zarea numai scrum…

Dogoare
C-un evantai de frunze, te-mbie azi copacul.

Vânt
Nimic nu poate-ascunde, păstra drept amintiri.

Zi de toamnă
O placi, chit că se schimbă după cum bate vântul.

Puiul
I-e sufletul un cuib, cu păsări mari, rănite...

Vrăbii
Să ciripim tot timpul, ar vrea - le înțeleg !

Odihnă
Cuvinte dorm, tăcerea, matern, le învelește.

Vecine
Din crăpături de ziduri ies gâze curioase.

Nedreptate
Cățea-n călduri – dulăul în ploaie-o zi întreagă.

Recunoaștere
Cum știe o albină din ce flori să-și ia mierea…

Instantanee
Femeie-ndrăgostită ! Pozează, pe-un stâlp, barza!

Superioritate
În tril de vrăbii uită - când tace - că-i măgar.

Pescărușule
Tot umbra ta-i mai mare - tu-n cer, eu pe pământ...

Copac
E trist - sub farduri, frunza iubită-mbătrânește...

Copacul
De-o viață mă învață, zadarnic, ce-i răbdarea.

Fântână
Secând de doru-acelui prim suflet însetat.

Sălbăticie
Senin - numai un vultur îi face, raței, umbră.

Dispariție
O pasăre pe moarte se umple de văzduh…

Speranță
Prin lupa unei lacrimi mă uit spre Dumnezeu.

Vântule
C-o simplă adiere azi mă golești de gânduri...

Fascinație
Lumina lunii, ploaia – la geamuri, licurici…

Fotografie
Și astăzi, ochii mamei, privind-o, strălucesc...

Recuzită
În cufărul cu zestre, un strai...de-nmormântare.

Pregătiri
La rochia miresei, lucrează, cu spor, molii...

Tristețe
Cu-atâția frați pe lume, plecăm la moarte singuri...

Suflete
Neexplorate lumi, stârnindu-ne regretul...

Candelă
Icoană-nsuflețită de focul rugăciunii...

Lumânarea
Fierbinți lacrimi de ceară îngheață-n al ei cearcăn.

Rai
În lumea Mea de basm, intra-vor doar ‘copiii’.

Cunoaștere
Copil, azi pot să spun - mi-ați zis numai povești.

Viața
Ori lungă agonie, ori clipă – doar? - în Duh.

Urcuș
Din poale, către vârf, purtând pe umeri Cerul...

Doamne
Mai dă-mi un vers, să-Ți scriu și eu o rugăciune.

Singurătate
Pe-o turlă, porumbelul - cândva chiar Duhul Sfânt.

Eternitate
Povestea mea : ‘Va fi, mereu, ca niciodată...’

Amintire
Nu voi veni, dar ușa s-o uiți întredeschisă.

Nădejde
De când mă știu, urmează, în fine, Începutul.

Cunoaștere
Mister, cât vezi cu gândul ce ochii îți ascund...

Recunoaștere
Stăpân pe sine pare acel ce-i sclavul firii…

Mântuire
Să-mparți și-averea minții - auzi ! - unor sărmani.

Urcuș
Suind spre Domnul, gândul oftează-a rugăciune...

Înduhovnicit
Pe Chipu-i, doar alt sfânt zărește-Asemănarea.

Redută
De trandafirul alb mă mai desparte-un spin.

Expoziție
Cu roza din tablou, ce țeapă ia albina!

Roade
Degeaba-i plin copacul – cine culege stele?

Încurajare
Întâi cade petala atinsă de mâhnire...

Comunicare
Sub tălpi un foșnet viu - ascult frunzele moarte...

În zori
Tot mai slăbită-i raza ce ține trena lunii.

Ultimul drum
De-acum, fără bagaje – cu sufletul ușor...

Mărgăritar
Tristețea mea, cât semeni de mult cu-această floare !

Curaj
Sub coasa ne-nfricată își pune iarba capul...

Trezire
Lumina lumânării învie orice umbră.

Păzitor
Pe piatra funerară, un înger – de-acum, singur...

Contopire
A mai murit un fulg...în brațele zăpezii.

Trecere
Din cartea lumii, file, ușor ne mai desprindem...

Taină
În marea lor tăcere, toți sfinții sunt poeți...

Marea
Își ia în stăpânire castelul de nisip...

Noaptea
De când o știu, îmbracă rochițe cu paiete...

Hoțul
Când ești de veghe noaptea, atunci te fură somnul...

Orbire
În negura adâncă a ochilor plâng stele..

Prag
La ușa morții-așteaptă, de-o viață, veșnicia...

Înviere
Tot vine dimineața, poți tu să dormi oricât.

Pământule
Încă puțin de tras și vei fi din nou liber.

Noapte
Aceiași ochi sclipind, la pândă,-n univers.

Seninătate
Tu și când plângi ascunzi în lacrimă un zâmbet.

Iubirea
Măcar de-ar fi ca marea, la locu-i, printre valuri.

Pătimire
Doar omului nu-i este de-ajuns că e iubit.

Romantism
A da o veșnicie pe-o clipă împreună!

Glorie
Sub focuri de-artificii cad ultimele stele.

Nerăbdare
Nu te grăbi,-i strig clipei, ce vrei, să întreci timpul?

Bârfe
Pe al tău piept pun capul și-aud...ce se șoptește.

Secetă
Să fim senini ca cerul, cândva poate-o să plouă...

Eternitate
Văzut-ai tu vreo floare să-și ia, plângând, adio?

Pasivitate
C-un singur pas spre tine, mi-am speriat, vai, umbra...

Primăvara
Nu o să vezi bătrână vreo floare de cireș...

Haiku
Pe frumusețea clipei, nu-i timp să-ți lași amprenta.

Nori
Zăpezi ademenite, pe reci culmi, de lumină.

Dar
Și flori și buruieni au parte,-n zori, de rouă...

Vânt
Nu mai foșnește-o frunză de când s-a stins sufleorul.

Resort
Pe urma nerăbdării, mai iute, plictiseala.

Revers
Un munte-i necredința, ce-l surpi doar c-o-ndoială.

Amurgul
Preschimbă apa-n vin - când nu ți-e gol paharul.

Credință
Poemul unei lumi ce și-a ucis Cuvântul.

Fără cuvinte
Tăcerea de mormânt a crucii sub zăpadă...

Împreună
De beat ce umblă vântul, se clatină copacul.

Generozitate
Înseninat tot cerul...când dă flori liliacul !

Frumusețe
Lalele în satin – nu mi-ați văzut cărarea ?

Meditație
Gutuiul japonez – sămânța de haiku.

Cerșetorul
Sclipind în pălărie, bănuți noi, de zăpadă...

Primăvară
Un ultim roi de fulgi, azi, bântuie prisaca...

Călători
La marginea pădurii, pe drum, un ghiocel...

Minune
Un zarzăr înviind în curtea mănăstirii...

Comunicare
Copilul nenăscut mai smulge-un zâmbet mamei...

Povară
Căzând, un bob de rouă, pe umerii furnicii...

Toamna
Adulmecându-i urma, gonea, pe-o frunză, vântul...

Chip
Oglinda unui lac fu spartă – scurt – de-o broască...

Seve
O dulce răzbunare în miezul verii: ploaia...

Amurg
Cât aur vrea să scoată un soare dintr-o baltă?

Cimitir
O floare stând de veghe - la propriul ei mormânt...

Vântul
Ivit să acordeze pianul unei ploi.

Înotând
Pescari – mai fericiți în lacul fără pește ?

Slujbă
Petale tăcerii cad lin de pe un clopot...

Curcubeu
La semaforul ploii, scoțând cornițe, melcul…

Înseninare
Un nor rătăcitor fugind după umbrele.

Suplețe
Un fluture valsând pe burta unei verze.

Încredere
Cu Dumnezeu de mână pe muchia veșniciei...

Presată
Grăbită, ieri, ca vântul, azi, frunza stă pe gânduri...

Pisica
A deșirat tot ghemul de vise al bunicii...

Rol
Vedetă-n prispa casei - se umflă-n pene-o cloșcă.

Zi de vară
Păianjenul își țese hamacul pe verandă.

Mângâiere
Pe creștetu-i de prunc, doar puf de păpădie...

Septembrie
Agenda plină, totuși, e loc pentru o frunză!

Marea
Cu trena grea de spumă, se plimbă pe nisip...

Gărgăriță
O gâză botezată de Domnul – azi, în rouă...

Aplauze
Concertul dimineții s-a terminat c-o ploaie.

Lecția de zbor
Întâi, numai...o pană - apoi, golaș, și puiul...

Noapte de vară
Un cântec nou dospește – în vatră,-ascuns, un greier...

Civilizație
O pasăre ia cina – lăsând frunze pe lună…

Memorie
Livezi cu amintiri păstrate în cămări.

Stație
Un fulg tot face semne - se mută pe pământ.

Negustorie
Din casă-n casă, vântul – de-azi vinde fesuri albe.

Mătura
Să nu cumva să fie la omul de zăpadă.

Tufiș
E-așa de plin de el, că piere sub omăt.

Cimitir
Veșminte groase, iarna aruncă peste morți...

Crăciunul
În casă-un brad cu globuri – în iesle, pruncul, gol...

Tristețe
Pe străzi de-odinioară –tot mai bătrâni, copiii...

Raze de soare
O toamnă, la oglindă, și-a prins în păr agrafe...

Iubiri de-o vară
În taina nopții, marea se pune pe șters urme...

Copaci
Nu mișcă unu'-n front – pe toți i-a bătut vântul.

Depresie
Potop de gânduri negre și nici un curcubeu…

Cale
De-o grea singurătate se plânge, prea-ngust, drumul...

Călău
Cu degetele, strâns, de vânt se-agață-o frunză!

Companie
În parc, pe banca ruptă, se-așează – încet – praful...

Amintire
Ștergar purtând o pată...de treizeci de ani.

Meditație
O frunză în odaie – pricep cât sunt de singur.

Femeie
De ce și-o prinde-n coc acest apus de soare ?

Lecție
Cât litera, o gâză strivită în caiet...

Om bun
Îl plânge toată lumea și dumnealui e-n Rai.

Rătăcire
Cum pleci spre Dumnezeu când nici nu-I știi adresa ?

Credință
În noaptea Învierii, din ochi în ochi, lumină...

Har
Tăcerea firii-mbracă în strai de preț cuvântul...

Copil
Cu fața spre icoană - un suflet în oglindă...

Puritate
În mintea unui prunc doar amintiri din Rai...

Bună dimineața
Cristelnița cu rouă e gata : la botez !

Romantism
Cu Dragostea de mână, pe-Aleea Suferinței...

Ortodoxie
De ce, încă mă-ntreb, port crucea fericirii ?

Maternitate
Ce Mamă își iubește doar propriul ei copil?

Exaltare
Plutesc - nu crede nimeni că-s floare de cireș...

Înțelegere
Eu spun și eu m-aud; noroc că–mi știu ecoul.

Mare
De parca n-ai oglindă, ți s-a șters tot sclipiciul.

Trestie
Te scuturi, lin, de gânduri în apa-mi numai valuri.

Floarea
Prea o curtează-albine – mai bine îi tai coada.

Dragoste
Tăcerea, ce flămândă-i când nu mai sunt cuvinte !

Artă
A răsuci cuvântul în rana Poeziei.

Jertfă
În miezu-oricărei pâini, m-aștept să dau de-un prunc.

Seninătate
E liniște în suflet – tot gureșele vrăbii...

Bârfe
N-aud de două gaițe ce șușotesc salcâmii.

Apropiere
Tăcerea din odaie – doar eu...și-un stânjenel.

Macul
Născut sub semnul clipei, străbați, prin lanuri, timpul.

Intensitate
Tu, floarea mea de mac, cum îți înduri culoarea ?

Țărm
Cum nu te pierzi sub valuri întregi de mângâieri?

Împrăștiere
Te-admir, fulg de zăpadă - ce slalom printre gânduri !

Imaculată
Visez să nu ating nicicând perfecțiunea.

Dragoste
Un zid din oameni, lumea - tu, mica mea fereastră.

Perfecțiune
Un lan de grâu, un mac și-un tril de ciocârlie.

Aproape
Prin tine–mi este drumul - mai greu, nu doar mai scurt.

Griji
Tu, mâine, ce mănânci, nu te-ntrebi, vrăbiuțo ?

Revanșă
Mort, trupul unei păsări – câți viermi a mai mâncat!

Săraci, cu Duhul
Deștepți, Doamne,-s cu toții – doar sfinții,’niște proști !’

Băiețel
Copil doar la un capăt, la celălalt, un zmeu!

Salvare
Fetița? Mai trăiește. Păpușa...a murit.

Toamna
Tăcerea unor frunze arzând pe dinăuntru.

Relaxare
La carnavalul ăsta toți poartă altă mască.

Căsuța
Cât te-oglindești în lac, eu o să-ți spăl fereastra.

Spaimă
Cu lanuri grele-n spate, cum fug, de trenuri, macii...

Feromoni
Doar gânduri parfumate, când treci – tu – pe sub tei.

Inima
Nu ochii sunt de vină când totu-i...prea frumos.

Comunicare
Vorbesc cu cine poate, tac doar cu cine știe...

Viață
De nu m-ar avorta, la cât vreau a mă naște!

Taină
Cândva vom ști ce-nseamnă și acest ‘te iubesc !’

Floarea soarelui
Știi, floare preasupusă, cât soare-ai, tu, pe chip?

Aproapele
Pe drumul vieții mele, am dat numai de Tine.

Copac (I)
O adiere blândă - destul să-i frângă-un ram.

Copac (II)
De brațele-i întinse...chiar frunza-și bate joc.

Copac (III)
Când lacu-l bagă-n seamă, să-l vezi cum stă și-n cap !

Ziduri
Proiecție de umbre – bilete-au doar copacii.

Toamnă
Spui frunză și deja ți-e gândul la nuanțe.

Copaci
Nici azi nu știe vântul – șșșt ! – c-au și rădăcini.

Băltoaca
De unde, până unde, îmi ține minte chipul?

Găleata
E grea, doar scoți cu apa și capul din fântână

Turnir
Prin lanuri, vântul roșu înfige-n spice macii.

Patimi
Și sângele-i sătul în noi de-atâtea valuri.

Cicoarea
Ai zice că bățoasei nu-i pasă – fals – de fluturi.

Uliță
Aud în cuibul berzei copiii din tot satul.

Un pom
De-l prinzi în zi cu soare, ți-arată toți bănuții.

Poeți
Să-nduri o Poezie-i mai greu decât s-o scrii…

‘Scripta manent’
Se simte-n tot ce scriem o mână de cenușă.

Călătorie
Copacul de alături dă viață-oricărui drum.

Inspirație
E plină fila albă de negre presimțiri...

Fotografie
Prezentul se întoarce din vremuri de demult...

Prezentul
E clipa ce ne soarbe, încet, încet, tot timpul.

Primăvara
Doar morții-n cimitire nu chiuie de viață.

Stigmat
Nu e totuna, cuiul, în tălpi să ți-l bați singur

Copilărie
S-o vadă și bunicul, un țânc pictează ploaia.

Minciuni
Câte nu-nghite mintea din foame de-adevăr...

Doamne
Îmi ceri să scriu o carte...pe care s-a pus praful.

Amurg
Un mac incendiind un câmp cu albăstrele.

Marea
În zilele ei bune, dă-n leagăn mii de stele.

Intimitate
Doi flututri sub umbrela de raze-a unui bec.

Prezent
Lăsând la mal trecutul, pieri-nc-un val de clipe.

Copac
Oricât de obosit, își culcă numai umbra.

Cerșetori
Un vad grozav sub pomii ce își împart avutul...

Înserarare
Ciorchini întregi de stele – de pază,-n vie, luna.

Prima dragoste
Un spin, un strop de ciudă și-o roză…cicatrice.

Trup și suflet
În pieptul unui bucium se tânguie ecoul...

Odihnă
Învins de-un somn adânc, între doi morți, groparul.

1 Martie
Ținându-se de mână, copii și ghiocei

La timp
O nerăbdare-n muguri, sub palide-orologii

Flori de nea
Buchetu-i de mireasă l-aruncă, azi, brândușa

Amintire
Însemn etern pe-o filă ce-o smulgi din calendar

Singurătate
Doar tu și-acel poet ce scrie, scrie,-n tine

Sămânță
Desăvârșit de moarte, poemul unei vieți

Deșertăciune
Ascunsă-n ochiul firii e oaza de lumină