Nu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.