Din cerga roasă am să-ți fac lințoliu
Și-oi amuți văpăile ca doliu...

O roză-n chip de beznă ți-ai decupat din trup
Sub pleoapele-i trudite nu înviază plânsul
Petalele stinghere se uscă și se rup
Și oasele de umbră secătuiesc într-însul.

Pe file ostenite s-a rătăcit un vis
Paingul iscălește în timp cu fir de cridă
Va prinde-n mreje visul spre a-l vedea ucis
Și clipa va rămâne tacută și lividă.

Pe rug arzând o rugă și fum curgând miop
Văpăile-s zdrelite, de s-ar intoarce... unde ?
Când timpul ne privește se-ndepărtează șchiop
Sobor de palme, lacrimi și glăsuiri plăpânde.