ferocidad

imaginea utilizatorului vladimir

atunci când plouă
nu mai cred în miracole
îmbolnăvit de frumos urmez
drumul îndestulat de secrete
către pulpele tale

ea miroase a ceai negru
își rotește mereu degetele
cu o vesperală tristețe
ca la o nuntă balcanică

smulgem din cer îngeri cu miile
dintr-o nevoie neînțeleasă de a simți
îi strângem în brațe apoi îi privim
așa prăbușiți la picioarele noastre
ca o iarnă cu multa zăpadă
cu iz de tamâie si vierme

Comentarii

mi a placut strofa a II a in special. plus ideea finala: atingerea miracolului echivaleaza cu moartea lui, desi, dpv meteorologic (sic!) e bulversant sa ploua si sa ninga in acelasi spatiu hyperboreean

un text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag

Multumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :) Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite. Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...