vladimir -
atunci când plouă
nu mai cred în miracole
îmbolnăvit de frumos urmez
drumul îndestulat de secrete
către pulpele tale
ea miroase a ceai negru
își rotește mereu degetele
cu o vesperală tristețe
ca la o nuntă balcanică
smulgem din cer îngeri cu miile
dintr-o nevoie neînțeleasă de a simți
îi strângem în brațe apoi îi privim
așa prăbușiți la picioarele noastre
ca o iarnă cu multa zăpadă
cu iz de tamâie si vierme
Poezie:
Comentarii
francisc -
mi a placut strofa a II a in special. plus ideea finala: atingerea miracolului echivaleaza cu moartea lui, desi, dpv meteorologic (sic!) e bulversant sa ploua si sa ninga in acelasi spatiu hyperboreean
Virgil -
un text (poate scris in graba) dar care mi se pare slabut. "imbolnavit de frumos"..??? hai sa fim seriosi, cred ca expresia asta poti sa o gasesti si in ziare de-acuma. apoi trecerea asta de la exprimarea catre persoana a doua singular spre un fel de narativ in strofa a doua si apoi catre persona intii plural in strofa a treia iti da asa o senzatie ciudata ( ca sa nu spun dezagreabila) de zig-zag
vladimir -
Multumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :) Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite. Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...