Port adidași furați
Studiez felurile de a lega șireturile
Străzile sunt reci
Asfaltul cu gheața topită pe el
Cum se topește brînza între două felii de pui
Proaspăt prăjiți
Cineva zace străin în morgă
Cu soarta unei gropi comune
În carne

Nimănui nu-i pasă că eu port adidași furați
Că străinul acela e uitat în morgă
Poate doar cîinelui care urlă singuratic
La alt capăt de țară
Furia răstoarnă porțile
Descătușează mîinile criminale
Zdrobește coloanele cetăților
Mă rade pe cap
Îmi arde părul
Se sinucide
Apoi tristețea își plînge sora
Uneori se mai trezește din mormînt
Fantoma furiei
Și se aruncă între noi

Avem cadouri nemțești
Ambalate frumos cu dantele
Și destinație pe etichetă
Imităm fericirea
Antrenăm zîmbete

Detest aplauzele sugerate!

De ce Dumnezeule i-ai dat omului
Chip de fățărnicie și ignoranță?

Eu port adidași furați
Doar tălpile nu le simt străine
În rest totul e departe e minuscul e uzat
Ca oamenii cu zîmbete expirate
Ca asfaltul ce se preface tare și rece
Ca rahatul înghețat pe care calc
Fără să simt scîrțîit în urmă!
Pășesc cu adidașii aceștia care au purtat atîtea
Tipuri de noduri
Încît nu își mai recunosc nici mirosul stăpînului

Rămîn în urmă foi pe care
Alții le-ar boți ca pe cămășile amanților infideli
Și le-ar arunca peste geam
Dar tu le lași
Le lași sedimentate în durere

Fiindcă se întîmplă
Să ajungi în lume cîine urlînd moartea stăpînului
Sau
O pereche de adidași furați
Și aruncați naibii sub zăpadă!