te-ai ascuns printre știuci și te caut prin stuf
șoapta frunzei de mirt ți-e umbrar în zăduf
de știam, însetato, că într-una mă ceri
răsturnam peste Nil prejudicii de fier.

răsturnam creuzeturi de mâl sufletesc
în subsolul în care zăcea te iubesc
de știam că aveai pentru mine un dor
lăcrimând în ascuns ca un pui de cocor.

te-auzisem țipând nu mai vreau să îndur
anotimpul de crom ipohondru și dur
nu mai vreau amânări înspre care mă tragi,
vodeviluri zidite pe zâmbete vagi...

de știam că mă vrei cum te vreau eu acum
aș fi uns flama gurii într-un dulce parfum
aș fi ars neputința-n jăratice ploi
desenând un candid curcubeu între noi.

m-am trezit, pătimașo, dacă poți să mă crezi
m-am trezit ca un ev de argint din zăpezi.
îngenunchi într-un gest de sălbatic alint
și-ți declar: te iubesc, nefertito, nu mint !