...o albastră prudență își agață soarta fragilă
ca un țurțur solar
hronic din care ies găuri
perforate de mugetul roibilor apei.

e un imbroglio straniu
un rukus cusut cu alge și mied
plutind în inexorabilul fricii.

tu te descalți de șoapte de eu de frânghii nababe
și cu grămada de instincte aprinse
te prăgatești să intri în haremul cutumelor mele...

pe pat de răgazuri stă înfometat
timpul nostru
rococo tangou împletit pe marasme
de șaptezeci de ori câte șapte.