Ca un curcubeu prin lacrima ploii
am colorat imaginea ta
și-ți modelez sufletul,
ne-am dus smeriți în vâltoarea cuvintelor
sunetele ne-au vindecat auzul
și am început să fredonăm
din silabe iubirea.

Ne-am culcat lângă ferestra lunii
razele ni s-au înstelat
și visele...

te înțeleg deasupra însingurării
și te presar cu petale pe gânduri,
alungi somnul
până noaptea te-nfășoară
în faldurile tăcerii.

Panciu 1985