îti spun că haosul e un lux, degeaba umbli prin muzee căutând
harta lumii, nimic nu mai e cum a fost și uite că nici nu mă recunoști
deși ai dreptul la 2 minute de transmisie Morse, te uiți la mine ca
la un abassid fluorescent zăcând cu copitele în sus în săpăturile
arheologice în care ți-ai stricat tinerețea și culoarea obrajilor,
îți duci mâna streașină la ochi ca să ma vezi mai bine printre
răsadurile otomane cum stau chircit ca un berber
în odihnă leșinată după o zi lungă de plantat arahide,
nu c-ar fi bune la ceva, dar e o rutină seculară transmisă oral
din tată în fiu, de aceia ma plezneau peste bot
când căram în ogradă cioburi de vinovate memorii scrise
în timp ce mama se distra cu vizirul
pe canapeaua din mijocul cortului brodată de o Umayydă cu cele mai
delicate arabescuri posibile iar tu mică cum erai, cât o despuiată armadă,
fugeai să te ascunzi în bibliotecă între cărțile
despre antiAtlas și corăbii scufundate de pirați pâna ți se iveau
curbele islamice prin cămășuta de mamelucă transparentă, înfiorată de
răceala marmurilor din statuile până la buric și chiar după dedincolul
acelor stări de plictis cu muște verzi băzăind năuce în pantofii tăi
cu fir de aur, surprinsă de nostalgiile care se terminau
brusc cu un nod în gât și lacrimi presărate asimetric într-o căutare
febrilă de batiste, nu găsesc nicăeri, strigai dupa Ahmer Jabar,
insultată de nepăsarea tânărului mogul pe care-l iubeai în colosală taină,
pe care-l visai în brațele tale sufocându-ți perna cu dinții
înclestați și pumnii măcinați de o erodată gelozie ce venea de la amuleta
cu miros de pierzanie pe care o purtai ostentativ pe sub nasul
demnitarilor și al nevestelor grase ce foșneau fără mare zgomot
la petrecerile tardive căutând boabele de aer rece produse de evantaiele
mișcate de 5 slugi fără un nume pronunțabil în zilele acelea de
ignoranță și dezamăț, doar un cardinal cu pelerină mov astepta
momentul să te ceară de nevastă ca să îți facă șase copii,
unul din flori, toți ai tăi, toți semănând două picături cu mine,
neînțelegând de unde aceasta asemănare nelogic fuzzy,
un copy & paste executat de o mașinărie încă
neinventată, o clepsidră cu arc, paratrăznet și barcă de rezervă,
salveaza-te înaintea căderii imperiului bizantin, spuneai în șoaptă
lui Foucault : pândește-mă sunt liberă seara, după pendul.