I

Între dorinţa de a fuma ultima ţigară
şi zborul cucuvelei la amiază
nu este nici o diferenţă;
aerul se încrâncenează la rădăcina lucrurilor
nisipul sparge gâtul clepsidrei
şi marea destrăbălare poate să înceapă!
Deci, să fim înţeleşi;
femeia spală rufele vidanjorului
mirosul din ele rămâne în casă
rămâne în ţară – o pecingine
de la munte la mare –
cămătarii îţi taie uşa cu flexul
în timp ce copilul nebun face tumbe
pe pervazul etajului şapte
- Doamne cum se amplifică simplitatea
se amplificăăăăăă….
auzi că se moare frumos de inimă albastră
şi nu şti dacă toate astea
trebuie să se întâmple acum şi aici…

II

Uneori mâncarea are gust de cocleală,
clei de oase şi răşină cădelniţată;
păianjeni simţi pe şira spinării
sângele calcinându-se-n aortă
clipa repausului ţăndări se face …
uneori seara – odată cu norii-
îţi vine să zbori pe deasupra lumii-n derivă…

III

Dacă dimineaţa deschizând ferestrele,
te-ar lovi mai încet în irişi
ordinea firească a lucrurilor,
dacă obrazul celui din schimbul de noapte
ar fi mai puţin tumefiat şi trupul copilului
ar tresări mai puţin la atingerea vântului,
dacă în aburii alcoolizaţi
ar pluti mai puţine seminţe putrede
contrastul dintre zile
ar fi mai puţin izbitor,
dacă….

IV

Poţi deveni ucigaş de himere,
mormânt, mirt sau bale
scurse prin pâlnia cuvântului;
poţi deveni
epopee trâmbiţată-n lumina reclamelor,
dar unic- lucrul Acela
nu-l poţi cântări pe două talere
- deodată -

V

….uneori frica
se prelinge prin gaura cheii
pe tăişul metalului
amuşinând în savantele ore
ţarcul memoriei;
…uneori frigul intră-n celule
şi acolo rămâne
ploi ruginind pe pietrele reci…