-se dedică celui cu încălțări pline cu apă-

Cafeneaua aceea ar trebui să fie celebră. Tocmai ieșea din necesar purificatoarea recluziune autoimpusă, începea să străbată câmpiile lui albastre și, brusc, a văzut un braț îmbrăcat în delicată mănușă desenând forme în aer.

Uneori se surprindea negociind cu întâmplarea, zbătându-se între nenumăratele alegeri pe care le avea de făcut.

Ghetele lui umblau alături de câine. Pe același trotuar, hazardul îl pândea la următorul colț. Se va ascunde în prima cafenea. Se va ascunde în prima femeie în care va găsi loc de odihnă.