tu nu mă ştii, nu mă cunoşti
ţi-aş putea fi sigur apropiat

pot să-ţi cobor mireasma pe buze
să-ţi tremur o lacrimă sub pleoape
să-ţi fulguiesc gândurile cu fluturi
sub copacul de la fereastra spre pădure
unde păsările îmi ciugulesc umbra
şi visarea se strecoară printre ramuri
cu raze care abia te ating.

te acopăr cu toate frunzele verzi
numai să te desfrunzeşti de nelinişti
degetele tale nevăzut de subţiri
sa-mi curăţe coaja de amintiri,
să rămân neted
şi retras înlăuntrul meu
plin cu îndepărtări.