străină o femeie cu umerii fragili
cu vibraţia şoaptelor ei
o umbră nevăzută pe străzi
se plimbă prin oraşul în ceaţă cu praful umed
după o iubire pierdută

gata să-şi pună sufletul, luminişul gândurilor, ziua de mâine
pe masa dragostei, făra pretexte
aşa cum din cuvinte mohorâte
iese seva unui poem

simte cum ţâşnesc sentimentele şi coboară prin gânduri
bărbatul cu partea ascunsă vederii
să-i ilumineze chipul
şi caută, caută,

poate într-o zi îl va găsi