noaptea era vălurită prin aer
calul murg avea-n picioare drumul
nu mânca jeratic,
mânca întuneric pe felii de lună

Pe marginile ei brodate subţire
un steag îmi flutură tăcerea
şi toarnă-n visuri înflorite nelinişti
pe o întindere ştearsă privirii

Cu ochii ei de veghe peste somn
o umbră pe care o simţi deasupra
mama era icoana mea
ocrotitoare-n bezna oarbă

calul murg cu numele Cezar
pintenog şi ascultător
mă lăsa să-l încalec
şi să ne pierdem în ierburi
în căutarea unei zâne
pe care o vedeam în vise
mi s-a părut că am zărit
doar fata morgana.