Memento mori... ce vorbă să-i spui unui împărat!
Dar nu, când îi văd cum se înfoiază dom’le, cum se împăunează ca niște curcani atunci când îi fluieri, cum au păreri despre tot și despre toate, cum înțeleg orice, cum pot să rezolve cele mai delicate probleme, cum au un răspuns la orice dilemă... nu avem noi suficiente necazuri pentru câte soluții au ei. Unu’ știe cum merge economia mondială. Cum evoluează cursu’. De ce scade nivelul de trai. Altu’ explică de ce mor oamenii de foame. Sau în spitale. Poți găsi foarte ușor pe cineva care să îți arate pe un grafic felul în care va evolua viața ta în, să zicem cel puțin, următorul an și jumătate. Unii știu și cum o să fie vremea în următorii ani.

Numai eu sunt pe dinafară. Când vine vorba despre planurile de viitor sunt cel mai prost de aici din România. Habar n-am ce mă așteaptă mâine. Îmi explică un politician sau un jurnalist. Cu răbdare. Ore întregi. Ca Fondul Național de Investiții. Îmi veghează somnul. Mă culc cu ei și mă trezesc cu ei. Nu trebuie să mă mai gândesc la nimic. E suficient să merg unde mă cheamă, la vot eventual. Da’ nici măcar de asta nu mai e nevoie. Notez cu cât mai mare exactitate ceea ce spune un moderator al unui talk-show (eventual un analist politic dacă am noroc) și gata, pot să spun ce va urma și cum trebuie reacționat într-o situație imprevizibilă. De viitorul nostru au grijă de acum alții. Mult mai deștepți pasămite decât noi și ca urmare mult mai conștienți de ceea ce avem noi nevoie. De exemplu un lider de partid. Păi cum să te contrazici cu el? Ce ’ști nebun?! Păi dacă el știe exact cum trebuie să meargă lucrurile tu ce treabă mai ai? Tu trebuie doar să alegi între două-trei creiere care să îl înlocuiască pe al tău. Cum adică să crezi tu că domn’ președinte al nu știu cui ar putea să greșească?! Animalule! Păi ce, el este om??!! Nu! El este lider. Altceva, altă categorie umană. Dacă e vorba de un ziarist, bun și ăsta. Un ziarist, la rândul domniei sale, face parte tot dintr-o specie evoluată a embrionului uman. De exemplu, dacă un ziarist mimează bunul simț, dumneavostră, stimate telespectator, ascultător sau cititor trebuie să vă simțiți foarte nesimțit, să vă fie rușine cu ceea ce ați făcut în ziua cu pricina, cu viața dumneavoastră în general, și să vă hotărâți că așa nu se mai poate, trebuie să îngenunchiați, o dată pentru totdeauna, în fața celor care strigă la noi.
Probabil că eu sunt cel mai prost român din lume.
Am curiozitatea de a asculta și a privi televizorul, am răbdarea de a citi o analiză dintr-un ziar și îmi dau seama că de fapt nu ar trebui să știu nici cum să traversez strada.
Și că în viață fiind încă, și aducându-mi aminte că am crezut cândva că pot să reprezint ceva, tot ceea ce îmi mai rămâne de zis este hai sictir, gloria mundi!