se târa pe sub lumina neoanelor
ca un vierme sub o ploaie de şrapnel
demult când eu locuiam în el şi
el locuia în mine
un cadru sentimental ne lega laolaltă
făcuserăm planuri să domesticim sălbăticiunea
acelor ore târzii care smulgeau din noi o
bucată din viaţă
ciozvârta aia de la straja a treia când
în loc să dormim cutreieram
ca Morpheus şi Neo
bîrlogurile morţii
poate mâine îţi voi muşca din vene
infecţii masive prevăd
pe incisivi am cuvinte întregi ori silabe
vrăjite
bum
sparg tobele cu pumnii
bum
uşile sar din balamale
geamurile se fac ţăndări
bum
te faci mică în bancă
îţi verifici acadeaua din buzunar
aşa cum verifici o armă
cea mai frumoasă viață în doi se sfîrșește în zori
cînd visăm banane ce se despoaie una pe alta de piele
cînd jungla e o fanfară cu trombonul adormit pe genunchi
și tu atîrni gol între ochiul drept și cel stîng
ca un piton alb așteptîndu-și prada pentru micul dejun
urmează:
despletirea lianelor - una Jane, una Tarzan, restul
aruncatul de coji în capul celor de pe craca de jos
răgnetul leului -
semn că frunzele nu au libertatea de a ne acoperi părțile moi
pentru mult
a spus cineva că nu ne putem plimba,
într-o zi însorită de primăvară,
pe orizont?
la dreapta-marea,
cu străluciri diamantine...
valurile-
la orga abisului,
încântă inimile.
la stânga-cerul,
cu profunzimi de stele.
numai păsările cunosc chemările în hanon
ale soarelui.
descătușând materia,
zborul- triumf al libertății,
înalță sufletul.
ai grijă să nu te dezechilibrezi!
vor veni câte doi
mai întâi delfinii,
apoi
pescărușii
să-ți țină de urât...
Comentarii aleatorii