cea mai frumoasă viață în doi se sfîrșește în zori
cînd visăm banane ce se despoaie una pe alta de piele
cînd jungla e o fanfară cu trombonul adormit pe genunchi
și tu atîrni gol între ochiul drept și cel stîng
ca un piton alb așteptîndu-și prada pentru micul dejun
urmează:
despletirea lianelor - una Jane, una Tarzan, restul
aruncatul de coji în capul celor de pe craca de jos
răgnetul leului -
semn că frunzele nu au libertatea de a ne acoperi părțile moi
pentru mult
Sunt ceainicul de odinioară
aruncat printre vechituri în podul stăpânului meu.
Aici este mereu frig...Viaţa mea e acum istorie.
Născut şi crescut în fontă dură,
am trecut proba focului în copilărie.
Era iarnă. Mama mea, bătrâna sobă din fontă,
îmi ghida primii paşi nesiguri în lume.
Încetul cu încetul m-am obişnuit
cu focul ei puternic sau îngheţul după ce clocoteam.
Cu toate acestea mulţi se încruntau uşor,
spunând că am un prea multe toane şi că sunt cam aiurit.
Câte puţin, am învăţat să nu-mi mai pese.
a spus cineva că nu ne putem plimba,
într-o zi însorită de primăvară,
pe orizont?
la dreapta-marea,
cu străluciri diamantine...
valurile-
la orga abisului,
încântă inimile.
la stânga-cerul,
cu profunzimi de stele.
numai păsările cunosc chemările în hanon
ale soarelui.
descătușând materia,
zborul- triumf al libertății,
înalță sufletul.
ai grijă să nu te dezechilibrezi!
vor veni câte doi
mai întâi delfinii,
apoi
pescărușii
să-ți țină de urât...
Comentarii aleatorii