se târa pe sub lumina neoanelor
ca un vierme sub o ploaie de şrapnel
demult când eu locuiam în el şi
el locuia în mine
un cadru sentimental ne lega laolaltă
făcuserăm planuri să domesticim sălbăticiunea
acelor ore târzii care smulgeau din noi o
bucată din viaţă
ciozvârta aia de la straja a treia când
în loc să dormim cutreieram
ca Morpheus şi Neo
bîrlogurile morţii
poate mâine îţi voi muşca din vene
infecţii masive prevăd
pe incisivi am cuvinte întregi ori silabe
vrăjite
bum
sparg tobele cu pumnii
bum
uşile sar din balamale
geamurile se fac ţăndări
bum
te faci mică în bancă
îţi verifici acadeaua din buzunar
aşa cum verifici o armă
Jason,
de cînd gestul tău înmănușat m-a oprit
lîngă acest trotuar căptușit cu licheni
mă uit fix în ochii tăi
o mare moartă
în care paragrafele legii înoată
precum un banc de ton
ești atît de înalt, Jason
încît mă mir cum de epoleții tăi
nu-s acoperiți de zăpadă
tu vrei să știi cine sînt, de unde vin, unde merg
cu cine vorbeam
O, Jason, hai să fugim în Elveția
pe drum îți voi spune cum
moș Crăciun a trecut din nou deasupra Africii
fără să fi fost oprit de niciun copil
tu vrei adevărul meu Jason
și-l scoți din mine precum americanii
petrolul din Kuwait
Comentarii aleatorii