Insomnii în blocul D5
iertați-mă domnule, iertați-mă doamnă,
știu, deseori mă zbat în pereții somnului vostru
ca un șarpe de casă
mai bine vă pun la ureche orașul
în linul timpanului vor înverzi munții, oftând,
sugând liniște din țâța ursoaicei
pe bulevard aleargă o desculță
noapte lăptoasă
în gușa porumbeilor se înmoaie
grăunțele zilei de ieri
în curând va fi dimineață, domnule, doamnă,
și iar lumina ne va decoji, cu degete umede,
neîntrebându-ne,
întunericul tandru întunericul meu
cu miros amărui de-ntrebări ascuțite
îmi va luneca fierbinte prin vene apoi
un gâlgâit și se va pierde sec
în respirația acestei clădiri
numită D5
iertați-mă doamnă,
nu știți, din întâmplare,
cum se iubește?
domnule, aveți cumva o zi fericită în plus?
Poezie:
Comentarii
Aranca -
insomniile acestea pline de lirism au culori nebănuite, cu metafore noi, proaspete, precum un buchețel de maci albi: "știu, deseori mă zbat în pereții somnului vostru" "în curând va fi dimineață, domnule, doamnă, și iar lumina ne va decoji, cu degete umede, neîntrebându-ne" te citesc cu plăcere.
emiemi -
Personal, mi se pare putin folkist acest poem, gen In umbra marelui urs. Finalul mi se pare cam ratat din cauza previzibilitatii. Poemul a inceput bine, insa, prima strofa trece in registre diferite pereti-munti-bulevard-gusa, fara un liant convingator. In opinia mea, ca realizare mi-a placut a doua strofa. Filon poetic exista, insa, e sufocat de atributele in plus, cel putin asa cred eu.
Virgil -
de acord cu emil. am citit si eu textul cind a aparut prima data si mi s-a parut interesant cum incepe dar mai apoi se dilueaza in solutii frecvent utilizate sau chiar in banalitati