da, te duc în brațe până în așternut
am încuiat ușa, da, am plătit
am pus bagajele noastre unul peste altul în colț
afară nu mai e nimeni nu e nimic la fereastră – cum ar spune poetul -
în două secunde pun apa pe foc
și te spăl pe picioare
cât timp stai pe marginea albicioasă a patului dând din picior
până e gata masa până aprind lumânarea albastră
spune-mi cât de mult vrei acasă
acasă e un cuvânt superb mai ales cum îl stâlcești tu în silabe
ca și fericirea, printre altele
eu vreau și mai mult – ba eu - dar nu știu ..cred că și Dumnezeu vrea acasă la noi
nu-l vrei pe Dumnezeu în noaptea asta? bine, nu-l ..îl dau deoparte cu bețigașul ăsta apăsând în jar
nici dacă zicem că Dumnezeu e câine? nici
..
auzi, vrei niște fragi? numai unul, restul pumnului, după cină
..
ce picioare frumoase ai
de asta îl și întinzi așa, ca și cum nu am mai văzut eu așa minunății, niciodată
să-l băgăm înăuntru, acum dreptul, dreptul, mă, dumnezeule
nu mă privi așa, nu plec nicăieri
hai să mâncăm
mâncăm pe genunchi tot ce avem mai bun – nu, nu uit fragii, la urmă-
trebuie să ne grăbim puțin, se stinge lumânarea și plictisim cititorul
aș vrea niște apă rece. din pumnii tăi. mai dă-mi.. sunt niște pumni foarte reușiți. mulțumesc
..
dang dang, dang.. auzi, tu crezi ca e doar în capul meu dangătul ăsta?
.. da, mulțumesc la fel
vino mai aproape.. îmi place să te miros prin păr, cu ochii închiși...da să știi că se aude și din capul tău, da mult mai frumos, mai liniștit
..
..
propun să adormim uitându-ne pe fereastră și numărând oile.
oi? la cabană, în vârful muntelui,
dragă?
bine, fără oi
..
da, mă
asta e, soarta..
da, mă..
Comentarii
bobadil -
Interesant. Dumnezeu (zei) cu majuscula, cu minuscula, la singular si la plural. Dorin sta cu Anghel pe o terasa la o cafea si filozofeaza. Anghel litereaza. Dorin priveste lumea prin niste ochelari mari cat o roata de car cazuta pe nas. Anghel face bule colorate de sapun si le sparge cu unghia degetului mic. Frumos poem. Bobadil.
francisc -
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
lucian -
un poem interesant, dar într-o oarecare măsură complex. interesant prin imaginația autorului care se joacă cu termenii: iubit/a, poet, dumnezeu cu "D", lumânare, acasă..., și complex prin modul în care amestecă imaginile pumnilor de fragi care sugerează pumni agresivi... atât de agresivi încât dangătul clopotelor sau insomnia care ne-o propun, ne fac să numărărm imaginare oi spre a invoca un somn care are, aberant și personal, în final, ceva legat de improba soartă în ultimile două strofe.
bobadil -
Dorine, culmea e ca textul mi-a placut, desi e rece si misplaced ca o meduza, ca o lectura din kant la barul de noapte. Dar "faza" ramane sa mi-o lamuresti mai degraba tu mie, adica legatura ta cu acest individ. Nu te grabi, though... take your time. Salutari din vechea Troie, ahoe, Bobadil.
francisc -
lucian, ai construit o perspectiva interesanta...imi aminteste de ideea conform careia violenta constituie sau e perceputa ca o forma de tandrete. multumesc andu, repet: ma bucur ca ti a placut textul. insa, daca ai ceva de lamurit, contacteaza-l pe Anghel. de asemenea, email ul meu iti sta la dispozitie.. dar, ptr mine, astfel de preocupari sunt demult apuse.
yester -
... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
vladimir -
Unul dintre cele mai bune texte citite in pagina ta... cum bine a sesizat Paul e vorba cumva despre omul care a integrat in mod reusit cultura si experienta de viata pe care i le-a harazit Al Batran de zile iar acum vorbeste frumos in cuvinte simple, fara recurs la modele ori idei calatorite de altii. Samburele acesta de omenie e prea frumos in sfanta lui simplitate pentru a mai adauga ceva. Poate totusi penultimul fragment si chiar finalul ar merita o a doua sansa.
francisc -
multumesc