„...eul masculin la andropauză. cred totuși că puteți mai mult decât duios șurubul, gara, trenul... e un miorlau jalnic. și poate chiar vulgar... prefer întoarcerea la ruinele medievale , la simboluri..” Stimată doamnă K, se pare că ai intrat în criză de imaginație. Dacă tot ne apucăm de pamfletăreală, care izbucnește, cȃnd nu te aștepți și se mută din parlament pe aici, atunci eu aș fi început cam așa: „se pare că autorul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas cȃnd s-a trezit dimineața…etc”. La rȃndul meu, aș spune că, atunci cȃnd te-am văzut întȃiași dată pentru prima oară (anul acesta), daca andropauza nu mi s-ar fi consumat cu mult înainte, precis aș fi intrat în ea (văzȃnd cum arăți – mătăluță crezi că „bine”; eu, invers) și aș fi avut visuri pervers-erotice precum Hieronusmus Bosh în „Grădina Desfătărilor” (că tot îți place atȃta Evul Mediu - și mie, de asemenea). Stop. Că ne dau afară, pe amȃndoi, cerberii de pe Hermeneia. Cȃt privește „producția” mea - pentru că, totuși, ea a provocat schimbul de amabilități de mai sus - las-o, doamnă în pace, dacă nu ești în stare s-o demontezi la rece și fără parapon. Așa proastă cum e – și, aici suntem de acord că e proastă – te anunț, autocritic, că nu o voi șterge de pe Hermeneia, lăsȃnd-o posterității drept mostră de cum nu trebuie să se scrie poezie. Ȋn încheiere, înainte de a-ți ura toate cele bune, îmi permit, în nemernicia mea, să-ți sugerez totuși ca, atunci cȃnd te uiți în oglindă, să-ți micșorezi imaginea la dimensiunea originalului, pentru că, cel puțin deocamdată, după umila mea părere, nu ai ajuns (încă) la genialitate – lucru care ți-l doresc. P.S. Dacă cei care vor citi aceste rȃnduri nu au simțul umorului (chiar și cȃnd acesta poate fi de proastă calitate - în cazul de față, la ambii preopinenți) atunci nu este vina noastră. Iar poezia mea, chiar e proastă și Katya are dreptate. Dar dacă privin cu detașare lucrurile cred că, din cȃnd în cȃnd, un limbaj puțin mai colorat nu strică nici pe Hermeneia. Asta în măsura în care K și subsemnatul, ambii – și nici unul dintre noi – nu se formalizează.

Le propun editorilor să scoată „De inimă albastră” de la ”Cele mai citite texte” pentru că, observ, nu se face analiză pe text. El este citit pentru circoteca ce-l însoțește, provocată de K. Dacă membrii Hermeneiei preferă o astfel de pamfletăreală sun gata să le ofer una, sub forma unui „dialog virtual” cu personaje imaginare. Menționȃnd că „ele au o puternică asemănare cu unele reale”. Și, promit ferm, că el va fi mult, mult, mai savuros și mai deochiat decȃt cel care a apărut, pȃnă acum, la „com-uri”. Dar înainte ca textul să fie scos, dacă editorii vor binevoi să o facă, le sugerez celor ce-l vor mai parcurge să-și manifeste interesul pentru o asemenea plamfetăreală; mă voi executa prompt. Ȋn ceea ce privește textul subsemnatului, el – prost, bun – va rămȃne postat. Pentru că e al meu și nu-l repudiez.

si unora si altora daca sunt categorii diferite. dar, si eventualilor cititori care ar dori ceea ce am propus. dar, avand in vedere restrictiile impuse de hermeneia, probabil ca realizarea acelei propuneri se va materializa pe alt sit, pe care-l voi anunta daca apar cereri.

Aranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.