Aranca, Textul (meu) am dorit să deschidă o discuție. Asupra unei probleme de principiu. Faptul că am plecat de la el este doar un pretext. Atenție, am spus că Luminița Suse introduce „numai uneori” noțiuni „matematice” care nu se integrează în text. Exemplu în care autoarea citată utilizează un „cadru matematic” reușind să realizeze o poezie de excepție este ’ombra mai fu cara ed soave più’ pe care, la locul potrivit, am încercat s-o comentez în sensul celor de mai sus. Și, cred că în acest caz, o formă”impusă” (ca de altfel și în cazul unui sonet, de exemplu) care, cu atȃt mai mult cu cȃt este „impusă”, lasă textul să răsufle sugerȃnd poetic, duce la o reușită certă. Ȋn opoziție, de exemplu, cu ’ yerba maté fierbinte’, de aceeași autoare, unde o serie de noțiuni „matematice”, cărora li se schimbb sensul, nu spun nimic. Dar, evident, orice interpretare este subiectivă. Asta, cred, că nu înseamnă să ne abținem de la interpretări atunci cȃnd nu sunt rău voitoare. Indiferent cine e autorul. Și, indiferent de faptul că, prin excepție, ni se pare că mai dă și el, din cȃnd, în cȃnd, cȃte un rateu. Hialin, Exemplu pe care îl dai (referitor la poezia Adelinei Ionescu), este, într-adevăr, edificativ despre modul în care se pot utiliza noțiuni matematice într-un text „poetic” care-și merită calificativul. Spre deosebire de al subsemnatului despre care, am menționat, este doar un experiment pt. a provoca o discuție. Mulțumesc că ați răspuns provocării mele.