d3mona -
Omul : ( ... ) simbol al veșniciei închis în timp. ( Th. Carlyle )
În căutarea unui timp mai direct
Trompetele plângeau isteric
despre valorizarea iubirii moarte
și a trăirii terestre .
Elogiul lucrurilor se simte-
desfășurat in elemente negre
plutește in tenebre luminate
de simbolul vitalității…
Ca un desen hilar
niciodată puternic, întotdeauna dur !
Ce emblema atrofiată !
Totul se sparge în cristale disimulate
și vorbește malițios
despre aripi scurte
și îngeri decăzuți…
Poezie:
Comentarii
Sixtus -
Nu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
d3mona -
De cele mai multe ori scriu lăsându-mă purtată de starea de spirit în care ma aflu, poezia aceasta am scris-o în urma unui vis care m-a debusolat oarecum și totuși mi-a oferit o picătură de inspirație. Orice sfat e bine-venit și chiar mă bucură faptul că cineva încearca să mă îndrume, deci îți multumesc și aștept alte eventuale comentarii!
Aranca -
noțiuni utilizate accidental, fără sens, fără logică, din dorința de epatare: ce înseamnă "Elogiul lucrurilor se simte- desfășurat in elemente negre plutește in tenebre luminate de simbolul vitalității…"?? și ce înseamnă "cristale disimulate" ?? până să scrii sau să transcrii visele, te rog să citești literatură!
d3mona -
îmi pare rău Aranca, însă tocmai asta e esența poeziei mele: nimic nu are un sens bine-definit în acest caz, totul pare haotic și de nedeslușit.