la asfințitul soarelui bărbatul se dăruia seminal
după o formulă cusută cu ață oranj
pe bluza femeii (nu cea pictată de matisse)
după cum urmează: jumătatea lui
împărțită lunii / pâinea
din palmele sale și peștele
un fel de lostriță a zilelor noastre
el își punea mâinile și lucrurile luau desăvârșitul
și forma pustiei. eu caut indieni navajo și dau peste:
coca cola das swastika als glucks-symbol. bea
coca cola pe când indienii
navajo fac roata roșu/galben/albastru
ei spun că sunt parte din rainbow dar eu cred că
au și ei tricolorul lor
și peste fiecare din ei se cerne o trecere fină de
pulbere maya mai sus umblăm noi
pentru încă o incantație a sângelui
fiecare cu talpa lui în cercuri. poate de asta morții
nu ies niciodată cu bocancii din biserică
rămân acolo ei și iluziile arse
în lumânări de doi bani
și le cutremura clipa le ungea roțile și-i vindeca
era un wheels' healer. acum ultimul tablou cu isus
stă pe locul copilăriei mele. îmi descalț timpul
să putem ieși amândoi oricum
când va suna de pauză
ceasul cucuc
de la încheietura luminii
Comentarii
Virgil -
folosirea diferitelor timpuri ale verbelor in text este ori o dovada de neglijenta ori o idee neinspirata textul e prea incarcat chiar si pentru un text semnat Alina Manole imagini interesante, reusite dar probabil ca ar fi meritat fie un text mai lung, mult mai lung, fie o rupere in 2-3 texte separate e cam ca si cum ai vrea sa bei lapte si cineva iti umple gura cu lapte praf... stii senzatia, nu?
Virgil -
revin, si prin constructie poate nu era rau daca il incadrai la colaj
alma -
Dacă citeai atent textul, surprindeai și diferența de timpuri verbale. Cu siguranță, nu sunt eu aceea care scrie "neglijent", cred că îmi confunzi poezia, și nici poezia mea nu e prea "încărcată" decât prin comparație cu alte texte. Nu am considerat că pentru o intercalare cu câteva cuvinte din Biblie, ar fi trebuit să încadrez textul la Colaj. Citatul este special ales, pentru cei aleși să vadă dincolo de cuvinte. De la titlu la ultimul vers. Mulțumesc pentru comentariu.
Virgil -
confund poezia? cu ce, daca nu te superi? dar daca reactionezi asa transant la observatii, desigur exista riscul sa nu le mai primesti. nu am pretentia ca am dreptate absoluta dar nici nu cred ca tu ai chiar atit de multa "siguranta", iar daca o ai, atunci e cam grav
alma -
A spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
vladimir -
Gasesc aici o perspectiva eccelctica superioara celor incercate de Virgil si Ela in poeziile de astazi insa cred ca tehnicizezi prea mult... poeziile tale ajung sa fie ca niste pasari impaiate, aproape perfect realizate dar fara viata... simte-te libera sa gresesti si sa nu-ti pese de asta... e ciudat textul acesta care nu stie sa se apropie de lector... fa-l viu Alina, resusciteaza ce mai merita sa fie spus. Si vorba unui prieten comun... cai batatorite la nivelul ideii.
vladimir -
Erata: Eclectica desigur in loc de eccelctica.
alma -
Textul e "viu" în măsura în care cititorul simte viul din el. Pasăre împăiată zici? Înseamnă că ai surprins exact efectul textului (vezi strofa a treia). O să mă gândesc la "căi bătătorite" și la alte critici constructive pe care le-ai menționat. Mulțumesc, Acteon, îmi de folos comentariul tău la nivel sinaptic.