Alma - e un poem despre instrainari. Si senzatiile vin de-a valma, bolovanoase :). Scorojitul taxator nu e legat cu funda, e legat cu altceva de bara din autobuze. Taraborez - Da, se lasa greu de receptat, dar sper ca nu din cauza faptului ca tu te asteptai ca unele versuri sa curga altfel. Primele trei versuri ti se par in plus? Spune-mi ce intelesesi tu din ele ca sa vad daca sunt sau nu in plus :) explicatii - Primele trei versuri. Preocuparea oamenilor de a salva insignifiante aparente atunci cand se indeparteaza de un om. Funda reprezinta inconstientul cinism al unor astfel de momente in care spui, de exemplu, "Te parasesc. Ti s-a desfacut siretul". Urmatoarele trei. Colectionarea in memorie a unor reziduri (cotoarele) sau a unor lucruri maculate (timbrele stampilate care nu au valoare pentru colectionari) si taierea, din cand in cand, a ambalajului in care colectionezi astfel de senzatii, idei, etc. Strofa 2, primele trei. Mi s-a dus inocenta din cauza atator iubiri ratate. Urmatoarele doua. Ciudatul algoritm prin care viata iti scoate in fata unii oameni, poate lasandu-i in plan secund pe cei care lipsesc. Ultimele trei. Da-mi un sens, cuvantandu-mi pasii, cuvantandu-mi gleznele astea, care desi sunt din calcar, nu pot fi scrijelite, sculptate. Ultimul vers. Sensul poemului. Fara anumiti oameni, nu insemnam mai nimic, pentru ca se ajunge la o "confundare", la o "siamizare". Sper ca, desi nu-mi place deloc ce am facut, s-a dovedit a fi nu foarte greu de inteles. Daca lucram doar cu senzatii sau sentimente, poate fi insa o piatra de incercare.

Alma - Nu ma mira ca nu puteai sa vezi asa. In parte pentru ca eu nu diluez suficient de mult mesajul. Nu stiu de ce pusesi ghilimele la "Cu anumiți oameni, însemnăm ceva". Nu-mi aduc aminte sa fi spus asta. Daca e doar o afirmatie de-a ta, la care vrei lamuriri, ok. Insemnam mult mai mult decat am fi putut insemna singuri fiind. Oriunde. Impreuna. P.S. Ce mai face Iașiul? Promit sa-mi explic toate poeziile de acum incolo. Vad ca asa sunt mai interesante :)

Alma + "însemnările" nu sunt proiecții decât în măsura în care avem nevoie de ele, în măsura în care ne lăsăm copleșiți de senzații. Cât privește secțiunea interactiv, sper să nu se transforme în spațiu de explicat poezii. Și așa am senzația că nu se mai scrie poezie decât ca să arătăm ce "dăștepți" suntem noi. Tot felul de trimiteri doxe, de simboluri halucinante, de cuvinte puse unul langa celalalt doar ca sa sune frumos clopoteii. De asta ma si abtin de la comentarii, de asta nici nu am vrut sa spun povestea poemului meu. Iasiul, ce face Iasiul ?

E putin ciudat, cel putin pentru mine, aceasta mica revolta impotriva "alaturari de cuvinte si de simboluri, de gaselnite in sonografia poeziei". Dar o sa ma uit mai atent la poezia ta de pe prima pagina.

Raspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)