Răulean mai era și Pârțu ăsta a lui Holercă. Da` răulean de tot. Când se îmbăta, și asta tot la două-trei zile, stătea întreg satu-n gura lui. Răcnea la femeie și umplea grădina cu copiii. Pentru că n-avea gard, cei din jur căscau gura ca la urs. Doar că de la o vreme se cam săturaseră și ei. Mereu aceleași înjurături și aceeași panaramă. Nici mă-sa nu scăpa de vorbele-i grele de ocară. De tat-su avusese oarece rușine, dar, invalid de război, se prăpădi de câțiva ani buni. Comportamentul lui Pârțu întrucâtva se explica. Plecat de acasă de pe la zece-un`șpe ani la stâna de peste dealuri, când a început cu rachiul și țigara, era batjocura celor mai mari. De căldura părintească nu a prea a știut. Însurătoarea cu Ana, fată orfană și săracă, colăcită de mătușă-sa Frăsâna, n-o prea luase în serios. Acu`, deși făcea aproape patruș`cinci de ani, nu dădea nici un semn că s-ar da la brazdă. Deunăzi veni beat mort de la Mat. Și nici c-o bomboană la copii. Că, tu-ți așa și pe dincolo, fă, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), n-ar mai ajunge cine mi te-o dat pe cap..." El, beat-beat, dar ținu minte foarte bine că numai cu două zile în urmă panerașul de răchită era plin cu ouă de la cele câteva găinuțe care scurmau prin ogradă, că nici grăunțe n-aveau să le dea. Fă-mi, fă, un scrob, că te omor, ordonă scurt Pârțu și se și repezi s-o lovească. Văzându-l nebun de-a binelea, Ana nu-i mai spuse că porumbaca boghetă căzuse cloșcă și-o puse într-o coșarcă cu paie sub pat pe vreo cinș`pe ouă încă de alaltăieri. A scos repede trei ouă de sub aripile cloștii și i-a făcut scrob cu ceapă și mămăligă nebunului, doar-doar s-o liniști …
Comentarii
Sapphire -
Am citit câteva dintre textele postate aici pe hermeneia. Se cunoaște într-adevăr obișnuința și ușurința scrisului. Personajele sunt colorate, bine creionate, în tușe sigure, aveți cursivitate și un izvor parcă nesecat de istorii. Am remarcat tendința de a vorbi despre un univers neglijat în literatura contemporană, cu tente ironice, dar nu din ipostaza unui autor care își duce de mână personajele. Am simțit libertatea în care se scaldă povestirile dumneavoastră. Prin urmare, îmi voi permite să trec dincolo de laude. Nu vă ascund că m-am întrebat dacă acesta este viitorul literaturii române. Dacă nu ar fi cineva care răspunde în timp real la comentarii, mai că aș crede că aceste scrieri nu aparțin cuiva contemporan. Aș merge mai departe și aș spune că, deși se regăsește epoca în scrierile dumneavoastră, nu reușesc să găsesc spiritul. Sau poate că am obosit eu să tot citesc despre degenerarea românilor, să citesc proză despre vremurile acelea scrisă parcă fără implicare. Poate că dorința de a lăsa personajele să își construiască singure povestea a dus prea departe. Poate să fie de vină alegerea lor dintr-o zonă uitată. Nu știu... dar citesc scrieri contemporane ale unor autori care trăiesc / au trăit în vremuri și locuri mult mai grele decât comunismul din România; oameni al căror univers pare cu desăvârșire corupt, distrus. Cu toate acestea, personajele lor sunt complexe, povestea spusă trece dincolo de istoria în sine. Mi-aș dori să nu mă înțelegeți greșit, vă invidiez pentru că puteți să scrieți despre alte timpuri decât cele de acum. Nu știu dacă poveștile spuse au sau nu sâmbure de adevăr în ele, în orice variantă este de admirat cunoașterea unor tipologii despre care sunt conștientă că existau, ca și imaginația cu care le expuneți. Dar... nu simt contribuția tăcută a autorului. Nu mi-aș dori să le manipulați, dar mi-aș dori să le simt pe ele. Iar acesta, cred, este adevărata încercare a scrisului. Expunerea nu e făcută nici cu dragoste, nici cu ură, nici cu patimă, nici... Poveștii îi lipsește povestitorul. Desigur, nu am nici o pretenție de a fi ceva mai mult decât un avid consumator de proză, dar mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute.
Sancho Panza -
Domnule Giuresteanu, lasand la o parte calitatile povestirii, pentru care am toata admiratia, ma vad nevoita sa intervin cu un citat - usor in discordanta cu atmosfera prozei dvs., insa necesar. "16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții:(...) 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene , defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." - Regulamentul Hermeneia - (pe care probabil ca nu a-ti avut vreme sa-l cititi.) Stiu ca invectivele din in textul dvs. au rolul lor in caracterizarea personajul, insa ma gandeam ca putem gasi, de comun acord, o solutie. Poate niste mici modificari? Ori, daca veti considera ca asta ii va stirbi autenticitatea, retragerea lui?
Giurgesteanu -
Da, Sancho, ar fi mers: "Că, tu-ți așa și pe dincolo, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), n-ar mai ajunge cine mi te-o dat pe capul meu..." Sarumana (asta e, primesc pedeapsa.... cum zice la Regulament) ..
Sancho Panza -
multumesc pentru promptitudine si intelegere - ma asteptam sa zboare spre mine ouale din paneras! cu zambet, Sancho
Sancho Panza -
acum nu-mi ramane decat sa astept modificarea textului. este simplu: dati clik pe butonul "editeaza"... la bune citiri
Giurgesteanu -
Draga Sapphire, cu chestii din astea ("...mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute'), risc sa mi-o iau in cap, zau. Acu`, tutuși, meditez la nota critica. Sarumana. IB.
Sapphire -
Acesta este un subiect asupra căruia m-am tot oprit de ceva ani. Tot ce am spus în comentariul precedent reprezintă convingeri. Poate că vom reuși să spunem ceva și celorlalți din afara României despre noi, în afară de ce spun ziarele din Italia și Spania... În afară de ceea ce își închipuie toți văzându-ne producțiile amare și lipsite de orice urmă de lumină. Personaje damnate. Cum spuneam, habar nu am de unde vă inspirați, dar e bine că aveți un astfel de izvor, poate îl valorificați și altfel. Mă bucur că, vorba Adrianei, nu m-am trezit cu ceva ouă aruncate înspre ecran. Prietenește, Bianca. P.S. Și, dacă tot veni vorba despre colega mea, poate reveniți și asupra Cantonului cheferului, sunt și pe acolo ceva expresii mai slobode. Știu, acum cerem toată mâna, dar, dacă tot am prins și noi pe cineva care nu se sfiește să respecte regulamentul, profităm! Cu mulțumiri.
Giurgesteanu -
Da, Biancutza, promit ca ma voi cumintzi, ca o voi lua pe calea ce buna... Sarumana. Ionel Bostan
aalizeei -
Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
Virgil -
am notat părerea Aalizei. Deocamdată principiile Hermeneia sînt acestea. Le-am respectat și folosit de la bun început pe Hermeneia și nu cred că avem nici un motiv ca să îndulcim nici sarea și nici altceva. Cred că nu e nevoie să îți menționez că „Dupa vremuri multi venira”, vorba lui Eminescu, și a ramas cum am stabilit. Deci eu zic că moderatorii Hermeneia au dreptate cu atenționarea făcută. Evident s-ar putea ca aceasta să nu fie pe placul tău sau al altora dar nu prea cred că există alternativă.
aalizeei -
Să presupunem următorul scenariu: Un membru Hermeneia face referire la un scriitor intrat în patrimoniul cultural universal și pentru a fi sugestiv vine cu citate din opera respectivului autor. Ei bine, dacă ele, citatele conțin un limbaj ușor deocheat – atenție! nu pornografic – cel care a postat o să fie amendat? Dacă nu, aveți o problemă cu regulamentul. Dacă da, la fel. Hai să vedem unde ajungem prin ricoșeu! Afirm cu sfială că de data asta nu aveți dreptate; poate e necesară o nuanțare a punctului 16.4 și nu pentru plăcerea mea. Respect regulamentele dar nu îmi plac constrîngerile. Apropo: sula în coastă unde se încadrează?
francisc -
sa presupunem un alt scenariu: cineva doreste sa publice, cum s-a si facut in alte locuri de altfel, un articol despre injuraturi sau despre limbajul de jargon si argou, din romania sau aiurea. sau cineva utilizeaza, de ex, in sensul etniei rrome, expresia -fie-mi iertata- "te pup in c...r"- ceea ce e un alint, nu? cred ca regulamentul ar tb sa vizeze mai mult sfera comentariilor, si, in anumite situatii, sa optam pentru o interpretare a lui in spirit, si nu in literă. sincer, daca suntem vizitati de domnul sau dna oricine, ne pune imediat eticheta de "urechi virgine" si ne trimite undeva. si nu ne pupă, logic... parerea mea
francisc -
si apoi, dumnezeule mare, n o sa ramanem in posteritate ca niste vajnici aparatori ai sfantului regulament.... iar eu vreau sa raman. vă pup!
hialin -
Un site de gen isi expune politica in legatura cu anumite practici, limbaje etc. In momentul in care alegi sa postezi pe acel site este evident ca ai luat la cunostinta toate aspectele. Ca sa citez un amic... "daca ai intrat la om in casa si iti spune sa te descalti, te supui". Atata timp cat regulamentul Hermeneia are in vedere absenta sintagmelor cu tenta vulgara nu inteleg care este problema. Nu e nimeni obligat sa posteze. Cei care o fac in schimb, trebuie sa respecte un set de reguli. Simplu ! Ialin
francisc -
adica, daca omu urca cu furca nucile in pod, eu sa mi iau talpasita?
Sapphire -
Adică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
Giurgesteanu -
Păi, dacă am promis că mă cumințesc... am promis! Scuze, Sapphire. I.B. Giurgeșteanu