Acum înțeleg că moartea este un ritm
Peste câmpia verde plină de arome,
Ce se împrăștie ca un parfum de crin
În flori risipind nuanțe policrome.

Într-un borcan plin de efemeride crude
Îmi duc iubita sfântă printre stele
Mă plimb cu barca peste liniștite unde
Cu tot ce pântecu-i poate purta în ele.

Și beau ca o cascadă căderile de apă
Spume făcând în malurile gurii
Sperând că tot ce-nghit va fi o groapă
În care voi ascunde valurile urii.