Întru regăsire
Să iau azimutul timpului și să tot merg......
undeva la orizont voi atinge ca un șerpaș
abia trei minute.
Mi-am temperat suflul de-a dreapta icoanei
să-i ascult neclipirea în fraze,
m-am neclintit la căpătâiul ei
să-i simt nemișcarea-poveste....
eu mă forțam să șed,
ea împietrise melodic
tăcându-mi viața toată.
"Cel mai mult te iubesc eu, copile!",
cu forțe divine o strângere de deget
zvâcnită din palma-i de ceară,
apoi plecă
lăsând prinos
tăcerea unduindu-se
și mii de vieți s-ajung la polul timpului.
Poezie:
Comentarii
francisc -
eu mă forțam să șed, ea împietrise o strângere de deget zvâcnită din palma-i de ceară, apoi plecă lăsând tăcerea unduindu-se
montecristo -
Îndatorat pentru citire, Dorin. Cel mai dureros moment din viața mea. Construcția voită literă cu literă. Totul voit. Așa a fost.
bobadil -
Cristi, in niciun caz "eu ma fortam sa sed"... e hazliu si nu e cazul, sugereaza o crampa... neliterara. Oricum, desi plin de pretiozitati feminine la care sunt sigur ca vei renunta cand iti vei "regasi" sexul literar (pentru ca acesta exista, orice ar spune oricine), poemul curge binisor. Go on, Andu
montecristo -
Andu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
bobadil -
Cristi, nu trebuie sa schimbi nimic, eu iti spun sincer ce cred eu, iar parerea mea e doar parerea mea si nimic mai mult. La fel ca bucuria sa te vad scriind astfel :-) Andu