aer închis

imaginea utilizatorului Ecaterina Bargan

podul e coborât pereții văruiți
și ferestrele închise ermetic
dormim pe rând
când ne trezim
nu spunem bună dimineața

este o cameră construită în '63
în ea ne-am simți în siguranță
chiar dacă ar fi război

este o cameră strâmtă

Comentarii

O poezie fără niciun fel de valențe artistice. Sfârșitul primei strofe încearcă să ridice cota, dar nu reușește, nici "apriga arșiță" nici "acide amintiri" nu conferă nimic. A doua strofă este complet inutilă, iar a treia ne face să înțelegem că autoarea habar n-are ce-i ăla război. Poate de țesut.

cailean, multumesc de comentariu. te mai astept.

Forma de acum a poeziei e mult schimbată, dar mi se pare ceva mai expresivă. Ultimul vers al strofei întâi "sare" din tiparul textului dar tot nu reușește să confere nimic. Versul final nu-și are locul, impresia de cameră strâmtă e dată de restul, inclusiv de titlu.

Ecaterina, esti o pasare rara! poemele tale, pitoresti mesajul clar ca un punct ochit, punct lovit timpul nu ma lasa, nici bebe, dar voi reveni

citez din memorie o gând amar singurătăți pribege seri de primăvară parfumuri ce se duc pe vânt și flaute din stânci de mare a fost ca niciodată și valuri ce foșnesc la țărm îngrijitoare așteptări singurătăți și flaute din stânci de mare Dacă vrei, te las în pace. Dar cred că ar trebui doar să te gândești mai mult când comentezi, să discerni și apoi totul o să fie ok, zic eu. Andu

flabra, sa-ti creasca bebeul. multumesc de oprire. bobadil, scumpul meu prieten de litera, ce veste minunata mi-ai adus în astă dimineață. sper sa te ții de cuvînt. eu promit să nu sar la bataie. uite, o sa incerc sa ma integrez in colectivul asta si o sa fiu politicoasa. poate asa, mai aflu cite ceva si din legile nescrise de pe aici. cred ca tu le cunosti foarte bine, daca asa te tine lumea cu amindoua mainile. cu bucuria primului comentariu rational primit de la tine, iti multumesc.