Pe o singură parte
un fluture lung.
Când iese
e furtună pe stradă,
- te electrocutează
și s-ar opri doar să discute cu tine
despre schimbări planetare -
merge drept și sigur
părul se-nvoaltă și rochia-i în vânt
de parcă popoare de frunze
o însoțesc,
iar mâinile ei desenează în aer
forme zazen.
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Caline, poemul tau desi aparent simplu este destul de complex la capitolul peceptie. Sa-ti spun drept, am pus mana pe dictionar si am priceput ce e cu formele zazen. Popoarele de frunze insa mi se par nouazeciste gen paz. De fapt cam intreaga structura a poemului face apel la paz, chestie pe care si eu am facut-o ani de-a randul pana cand am priceput ca nu pot, nu-s in stare si nici nu merita afterall. Spunea Bancusi parasind atelierul maestrului Rodin "la umbra marilor arbori nu mai poate creste nimic" Andu
Călin Sămărghiţan -
Mulțumesc, Andu, pentru reacție. Ce e cu ”paz”-ul ăla? Se prea poate să fie nouăzecist, deși mulți nu sunt de acord că a ar fi existat așa ceva, dar nu mi-am pus problema asta niciodată. ”Popoarele de frunze” da, sună arhaic, dar mi-a plăcut aici în context și contribuția la imagine. Fain c-ai trecut.