alergătorul meu pe care pariasem bani la greu
alerga destul de bine
luase un start ca de gazelă
la primul gard și-a lăsat în urmă tibia
la al doilea peroneul
mai încolo metatarsul
și nici nu le-a atins
eu, un chibiț pe margine
le-am stâns pe toate vreasc
știam că el are multe oase
și mi-am zis mereu că osul de alergător
face jarul fain
și-o să plătim mai puțin întreținere la iarnă
la al șaptelea gard sau așa ceva sufla din greu
și i-a căzut pe jos rotula
am cules-o și mi-am zis că ar fi bună
de monedă la automatul de cafea
doar s-o ajustez puțin cu briceagul
chiar înainte de finish
i-a căzut pe jos femurul
l-am ridicat
m-am uitat lung la el
dar nu i-am găsit nicio întrebuințare rezonabilă
dar
alergătorul meu
între timp câștigase și țopăia pe bust
dincolo de linia de sosire
eu i-am ridicat femurul
în uralele mulțimii
al meu e cel mai tare am strigat
și apoi ne-am mirat toți
de astea
ca de alte alea
Comentarii
Sancho Panza -
Andule, frumoasa alegorie, dar stau si ma-ntreb ridicandu-mi mandibula din praf: de ce ai avut nevoie de ultima strofa?
Sancho Panza -
...sau maxilarul...sau pe-amandoua :)
Virgil -
perfectă observația lui Sancho Panza. Andu Modovan (sau care i-o fi numele adevarat) are idei peste medie (deși cu tentă bășcălioasă - probabil e cartierul de vină) dar riscă de multe ori să distrugă totul la final. Adică totul din perspectiva a ceea ce vor citi oamenii peste douăzeci de ani din ce scrie el.
bobadil -
Adriana, Virgil, multumesc de popas si de observatii. Chestia cu finalul e la fel de dura ca si cea cu incipitul. De cand imi bat capul meu ardelenesc (deci tare) cu poezia asta mi s-a parut cel mai greu: sa incepi si apoi sa termini un poem. Uneori, depinzand de lungimea textului, inceputul si sfarsitul se pot atinge iar poemul devine ilizibil. Urata chestie... Virgil, n-am inteles-o p-aia cu numele meu dar, dupa cum am mai spus si in alt comentariu pe aici, tu ai uneori asa, un umor "de Galati" pe care numai tu si concitadinii de la malurile Dunarii il puteti aprecia.. eu nici macar nu indraznesc sa incerc asa ceva. Oricum, un lucru e sigur: "Modovan" nu ma cheama. Andu
Virgil -
Îmi cer scuze. Am vrut să scriu Moldovan. Cu privire la Andu am rezerve. Atît.
ovYus -
andu fainut text. prea incarcat de oase (m-am simtit ca la un curs de medicina!), si lunguiet de felul lui... spre deosebire de ceilalti comentatori mie chiar imi place finalul: grile diferite de lectura, poate si gusturi diferite... 2 observatii insa: 1) dar nu i-am găsit nicio întrebuințare rezonabilă dar alergătorul meu -repetitie obositoare. prea multe "dar"-uri/cm liric. 2) o să plătim mai puțin întreținere la iarnă -imi suna incorect gramatical. fie zici "putina intretinere", fie " mai putin intretinerea". poate ma prind eu mai greu, dar nu cumva prin lungimea si narativitatea obositoare a poemului ai vrut sa induci exact acea stare de spirit pe care o are atletul dupa 110 m garduri?
bobadil -
Ovidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?