Parerea mea este ca impingerea inspre deontologic "ar fi trebui sa ma nasc" a acestui poem este gresita, desi nimic nu poate fi gresit in poezie la urma urmei, ea se naste in sufletul dupa chipul si asemanarea creatorului sau. Asa si Virgil Titarenco ne infatiseaza aici o poezie pragmatica si programatica, in care emotia asteapta cuminte la rand pana cand intelectul, logica si regulile isi termina festinul, mereu pe indestulate. Mici detalii... asa ar numi desigur Virgil si ce voi spune eu acum, cum ar suna "in orasul acela rusesc in care as vrea sa ma fi nascut". Doi la mana... aura imperialista a mamei Rusia se vede aici prin bulgaria si franta, parca nu ai vrut nici sa spui pe sleau nici sa iti tii gura. Ce sa zic? Poemul mi-ar fi placut mult daca i-ai fi dat drumul din mana sa zboare E greu... dar merita, cel putin in cazul tau, parerea mea. Andu P.S. Si te rog frumos, nu mai arunca de pe site pe novicii astia care posteaza aiurea prea multe texte. Unii sunt chiar talentati ! Daca cineva posteaza prea multe texte (dar ok dpdv literar) inseamna ca intra cu bocancii pe H? Eu nu vad asa, iarta-ma ca ti-o spun cu tot respectul man.

Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.