Semnele noastre

imaginea utilizatorului Chris

Sigur că ai dreptate
eram pe inima unui înger
când ne răzgâia foamea
tropoteam prin colbul albastru
de o parte
roșu de cealaltă parte
când ni se ura
de deșertul din noi
adunam în glastre pământ de înger
îl aduceam la casele noastre
uneori lipite alteori depărtate mult
una de cealaltă, pe aceeași inimă
care ne zdruncina la fiecare secundă
vie fiind

căderile? Erau doar
o îmbrățișare de înger
uneori prăbușiți mușcam
din inima îngerului
sigur, în semn de iubire

De cele mai multe ori
scrijeleam fața inimii de înger
cu semnele noastre de aducere aminte
asta când nu tăiam bucăți mari
ca să ne ridicăm catedrale
peste tăcerile noastre
când i se ura
de deșertul din noi
ne cerea înapoi sămânța de inimă
pe care o strângeam neștiutori
la piept

atunci înțelegeam
de ce…
uneori prăbușiți mușcam
din inima îngerului
sigur, în semn de iubire

Experiment literar: 

Comentarii

Interesanta si plina de hai sa-i zic asa ademenire spirituala aceasta asezare a intamplarilor vietii langa inger. Prozodia insa nu-mi place, e ceva disonant, poate sa fie una sau mai multe dintre aceste "tropoteam" "aduceam" "scrijeleam" "strangeam" "intelegeam" "muscam" ... poate, sau poate e altceva, nu stiu, dar simt ca prozodia nu se ridica la nivelul semanticii acestui text. Andu