dimineața
mă trezesc cu sentimentul că trebuie să fac ceva
tendonul nopții alunecă peste pubisul lunii
în duș, crini de spumă cresc până la glezne
văd aceeași risipă de albastru în lucarnă
și totuși ceva lipsește, ceva a încetat
să își țipe prezența
nu recunosc cămașa de șarpe des
prinsă de coapse
și uneori când fornăie minotaurul zidit
sub unghii
îmi amintesc că în Creta nu am fost împreună
săpunul de miere și glicerină cade
și când mă aplec să-l caut
ploile ultimelor anotimpuri se revarsă toate
deodată
da, uit mereu să număr câte luni și zile
au trecut
de când m-am gândit ultimă dată la tine, atâtea
eclipse, inundații și secete s-au întâmplat
de când am legat amintirile
pe clopotul liniștii
de când