mă întrebi ce mai fac îți răspund că sunt bine
îmi leg inima de roata cuvintelor
aștept
primul pocnet
tăcere
amintirea buzelor tale îmi picură-n palme
și sorb
e aproape Crăciunul
și plouă
mi-este dor
mi-este dor de-o zăpadă
din care să creștem
învolți
până la streașina raiului
de la ultimul nostru sărut
niciun înger n-a coborât să ne spună
iubiți-vă
și nu cercetați
ascunde-mă
vine un frig al drumului lung
din argintul oglinzii
Poezie:
Comentarii
Sixtus -
Ca de obicei un text frumos "mustind" de poezie. Un singur lucru: "iubiti-va/ si nu cercetati" eu l-as fi scris altfel: "iubiti-va/ si veti intelege". Pentru ca dintre toti (nu stiu cum sa le zic, filosofi sau teologi crestini - n-are importanta) Sf. Augustin imi este cel mai aproape. Si el nu spune "credeti si nu cercetati" ci "credeti si veti intelege". Ori a "crede" este "a iubi" (Dar asta este doar "perceptia" mea).
Sancho Panza -
"Ca de obicei"? asta-i grav...:) Domnule Manolescu, și eu l-aș fi scris "altfel"...în alt context. Da, a crede este a iubi...și invers, funcția verbelor este comutativă. O vreme (?). Mulțumesc de vizită . P.S. Aș avea câte ceva de spus despre "morală", dar timpul mă strânge rău. Poate după sărbători, când își va lua gheara de pe mine.