apoteotic stâlp și felinar de aducere aminte
crăciunul, l-am înlăcrimat pe pleoape,
cu toate pulberile lui preasfinte
de ceruri aproape.

am chemat îngerii, steaua, magii, păstorii,
le-am făcut staul inima mea.
coborau din sfeșnicul orei
fulgii de nea.

pruncul era născut, crescut, răstignit, înviat,
întămâind la dreapta Tatălui
numele meu, lut frământat
și ars în cățui.

alături zăboveau veșnicii ușor îmbătrânite
în brațe cu ramuri de curcubeu drept.
eu, aveam anemone-nflorite
pe buze și-n piept.

și-n această clipire în care nu mai eram orb
vedeam un soare, o fântână, un miel.
am rămas pe-ndelete să sorb
iubirea din El.