Dorel -
O taină pe care
n-o voi dezlega niciodată – cele
două săptămâni
când te-am lăsat să pleci singură...
Voi pândi
ca o fiară la țărmul sângelui tău
răbdător
freamătul amintirilor seara prin somn.
O mică lumină.
Cât voi fi viu
îmi voi aminti
apartamentul modest în care ne-am început tinerețea
în acest oraș
unde vom și muri
cuvintele lingușitoare, promisiunile,
îmbrățișările cu care mi-ai smuls
cele două săptămâni
de libertate: o sentință
pe viață.
Poezie:
Comentarii
rescrie
andreea iancu -
ai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
?!!!
Dorel -
Lasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
parere
batranutragator -
tecstul nu este deloc indraznet, as psune ca mult prea bland. e suficienta o metafora destul de uzitata gen tarmul sangelui sa te duca in starea aia usor melancolica... apoi vine finalul si parerea mea e ca are dreptate andreea, finalul ala, chiar daca nu e conform chestiilor care s-au intamplat, taie toata vraja. as mai adauga ca observatie aerul mult prea personal al poemului si dorinta autorului de a -l pastra asa. pai cum sa intelegem noi cititorii, daca poetul spune ce vrea el, cum vrea el si apoi tot el ii acuza ca nu inteleg....
parere
bobadil -
Stiu ca e ciudat sa aduci in discutie celebrul "conflict intre generatii" chiar si in poezie dar mie asta mi-a sugerat dialogul din subsolul acestui poem al lui Dorel... si ar fi greu, sa recunoastem, ca un asemenea text sa fie pe placul a doi poeti de factura antecomentatorilor mei. Desigur ca nu aprob nici reactia virulenta a lui Dorel la acest capitol, daca nu vrei sa auzi pareri contrare ori nu publici ori dezactivezi comentariile. Mie mi-a placut textul si marturisesc, asa "personal" cum bine zice batranutragator ca e, pe mine m-a "atins". Este un poem de dragoste, sustin. Insa nu stiu daca este chiar "poemul de dragoste" Dorele, cred ca poti si mai bine :-) Salutari, Andu