Virgil -
...
a venit noaptea
ca un om pe la spate
cu un cuțit mare și negru
a tăiat urechea de lemn a pămîntului
liniștea a țipat mov
ca o femeie în durerile nașterii
m-a împroșcat cu umbre
și somn
pe mîini pe picioare pe frunte
cînd am închis ochii
se născuse o tristețe în mine
în semne
purta la gît un cîntec orb
Poezie:
Comentarii
vladimir -
O poezie foarte buna mizand pe coagularea in spatiul universului destinat privirii a unei atmosfere crepusculare... intr-un anume fel tu vorbesti aici despre sufletul omului dar nu-l privesti direct ci te folosesti de noapte pentru a proiecta fantasme/dorinte/temeri. Fragmentul "liniștea a țipat mov ca o femeie în durerile nașterii m-a împroșcat cu umbre și somn" l-as fi scris astfel: liniștea a țipat mov femeie în durerile nașterii împroșcandu-ma cu umbre și somn
Virgil -
da, poate ai dreptate. dar atit am ajuns sa fiu criticat pentru gerunzii incit am ajuns sa fug de ele ca de ciuma merci de trecere
alma -
Cred că aici merge gerunziul "împroșcându-mă" fiind mai expresiv pentru idee. De ce ai ales "mov" (mai moale) și nu "violet" (mai sonor)?
Virgil -
pentur ca pentru mine mov nu este deloc "moale" ci mai degraba mai "dur", mai "crud" decit violet care mi se pare mai "elastic"
alma -
Mă refeream la pronunția cuvântului "violet", mai degrabă decât la nuanță. Sau la acest lucru te-ai referit și tu?
yester -
Dacă modificați ceva la poemul acesta mă supăr pe dvs.!:) Acum am țipat "albastru" dar cu nuanțe deschise, ca întotdeauna. Îmi place fluiditatea și tropul "câtec orb" atașat de personificarea triteții. Ca medalion melodios dar fără să aibă împlinirea scopului, fiind doar ghidat pentru aceasta. Și totuși... verbul a naște de la sârșit e ...un pic prea folosit în poezia română. Eu aș găsi un substitut pentru această "apariție dureroasă și miraculoasă" , nașterea. Dar nu sunt decât eu. cu sympatheia, yester