atît de bine știi să rănești
cu cuvintele spuneai cîndva
pe vremea cînd nu eram poet sau
nu știam să îmi scufund obrazul
în blana lupului mirositor a primăvară
pendula tăcea întunecată în pămînt
scenariu cu rădăcini de cuvinte
și bulbi de lalele în placentă de aprilie
în rondoul eliptic din stînga
fiecărui an desfăcut în marile
vacanțe sub caisul picurător de clei
așa sîngerează el îmi spuneai
ca un sîn de ambră femeie
ce nu se poate opri din alăptat
nimeni nu poate curma
firul poveștii doar tu tăceai
ca o biblie închisă pe masa
din mijlocul sufletului meu
eu te credeam pentru că deveneam
dintr-odată serios a prevestire
profețindu-mă singur
pe mine însumi fără să cred
niciodată nimic din ce spuneai
pentru că pentru mine cuvintele
răneau doar atunci cînd nu erau
decît o placentă de aprilie
Comentarii
Younger Sister -
( Nu-mi place cum suna "cu cuvintele".) Imaginile sint atit de plastice, de apropiate incit ar trebui pusa undeva o placa de avertizare: "Objects in the mirror are closer than they seem", ca pe marile autostrazi ... O dureroasa inviere in prag de primavara.
Virgil -
ma gindesc, sa stii ca ma gindesc. si ma tot invirt in jurul textului ca o closca. desi sint la servici si ar trebui sa fac altceva. dar ma tot uit si ma invirt si nu stiu daca exista ceva ce ar putea inlocui.
Cristina -
ai putea pune " cu toate cuvintele" ca sa nu mai fie acea alaturare nepotrivita. ar suna cam asa:"atat de bine stii sa ranesti/ cu toate cuvintele spuneai candva" sau ar mai putea fi " cu aceste cuvinte". e ceea ce mi-a trecut acum, in graba, prin minte.
alma -
Cred că ideea Cristinei este bună, pentru "cu toate cuvintele". Sau: "cu fiecare cuvânt"? Sau: "în cuvinte". Contextual: "(placentă) de aprilie" dar poate se referă la Înviere și Primăvară. Remarcabil: "doar tu tăceai ca o biblie închisă pe masa" (și cred că poți renunța la următorul vers).
vladimir -
Virgile habar n-am de la ce mi se trage... poate de la melodia aceea indicata de Adrian pe un text, poate de la primavara/vara asta... insa eu nu as scoate nimic din poezia aceasta... ma incanta ca ai inviat iar faptul ca acolo unde-i carne e si durere devine in circumstantele de fata un amanunt nesemnificativ... remarcabil textul tau... "batranul" sarpe isi pierde pielea cea veche prin maracini deoarece a capatat alta.