margas -
privesc speriată în urma mea
dar singurul trecător
nu e decât ceața
da,
vine primăvara de mâine
tu pe mine lasă-mă
de partea cealaltă a umbrei tale
tot mai îngustă...
să zac acolo printre firele de iarbă
din grădina ta părăsită
cu milioanele mele motive
în forme de foarfece și de cuțit
prin visele tale somnambule
să tai doar obiecte origami
iar tu să îmi apari mereu triumfător
a doua zi de dimineață
de parcă abia atunci
Poezie:
Comentarii
Cristina, mulțumesc ție, mereu
margas -
Cristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
Într-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
Ceea ce îmi place în mod deosebit
batori -
Ceea ce îmi place în mod deosebit la acest text, este felul cum este derulată imaginea de flint, uşoara ironie redată foarte bine prin forma de exprimare simplă "da, vine primăvara de mâine", ca ceva firesc pentru cititor dar în acelaşi timp suficient de amărui prin afirmaţie, actul poetic formându-se de la "tu pe mine lasă-mă/de partea cealaltă a umbrei tale/tot mai îngustă... frumos melanjul psihologie/act poetic. În prima strofă aş renunţa la acel "dar", apoi, cad într-un acord total cu titlul. Ai putea merge pe firul lui mai multă vreme, poate să alcătuieşti un mănunchi de poeme care să se regăsească sub me and mr.you. Că tot vorbim de iarbă, să ne ridicăm cât putem la firul ei.
s.b.
erată cât o cacofonie mare, mare.
batori -
erată cât o cacofonie mare, mare. să-mi fie ruşine!
ca ceva*, cu scuze peste o sută de ani - ceva
Multzu Silvia cu scuze de
margas -
Multzu Silvia cu scuze de întârziere... comm-ul tău și aprecierea ta mă fac să mai zăbovesc pe aici puțin. Poate mai există și personaje care nu sunt desprinse din telenovele pe site-urile literare... aici pe hermeneia am venit cu sufletul deschis dar am primit multe palme... texte trimise în șantier fără explicație, comentarii vădit răutăcioase. Eu sper că lucrurile se vor îndrepta și voi continua să scriu, atât cât mă pricep, în curând voi pleca și eu în franța ca atâția medici români.
Voi încerca să râmân aici printre voi dacă voi fi tratată cu respect, așa cum și eu tratez pe alții cu respect, un capitol la care am observat din pacate că acest site nu excelează.
Asta e, e adevărat că peștele de la cap se-mpute, știu cât de vulgar sună vorba asta, dar cât e de adevărată...
Mulțumesc încă o dată pentru apreciere și să ne citim cu bine.
Marga