nu mai merg la mecca, prietene
am traversat sangele de atatea ori ca am facut aratura in carnea marii
cat am vrut sa ma tin la suprafata tot mi-au ajuns calcaiele la fund
mi s-au invinetit, prietene bun, fesele de la atatia pasi ai piticului
sariti, saltati, de urias pitic pasi
sa ma inec era de curand asa ca
pa mecca pa calatorie initiatica
pa magazinul de cristaluri pa si ocolul pe la piramide
ma duc la askalon in seara asta
trag o fuga in askalon
nu-mi spune ca e scump si tu nu-ti permiti
amarat al berii rasuflate si al zerului
al drumurilor lenese al campilor
atatator al datului in foc
al conservelor si pungilor cu ceva semipreparat in ele
si etichete lucioase deasupra
samd
ma duc dracului la askalon sa ingros cartierul iezuitilor cu un pom de oaza
si in el o copila careia toti cretinii ii zic fata morgana
adica un fel de virgina pe nume morgana
cretini sunt astia fara carte domnule al iezuitilor
o sa fluier dupa un caine hei caine urineaza rogu-te pe tulpina
ca vreau sa raman greu
sa fac un fat de pom de oaza pe nume...
ignatiu de askalon
nu ma mai deplasez la mecca, prietene, si-atat
clondirul e plin cu malt si cu inca ceva si se infoaie la mine
ma cheama aduce o scara si si-o tranteste de buza
hai urca fa-ti vant si arunca-te
da-te-n sange inca o data
m-am plictisit iar
m-am plictisit de dreapta daca ma uit pe cer
noroc ca nu ma uit si tot merg saltat, sarit
cu pasul uriasului pitic etc
la askalon se face coada
o vad cum se formeaza cum se inghesuie toti sa iasa
ca biciuiti
fatul de pom de oaza tipa dupa clorofila si dupa inca ceva
sa inceapa istoria odata
tu ai impresia ca bat campii dar nu-i bat, prietene, ei ma bat pe mine
pana ajung eu ignatiu o sa-si schimbe singur scutecele
o sa vrea de demancare
o sa planga mafoame mafoame pana o sa se sature
poate apuc sa fac si testul de paternitate pe drum
la o benzinarie undeva
o sa creasca intr-o clipa cati altii in atatea si-atatea carti mincinoase
o sa curete cruciulite in clondirul cu malt si inca ceva
o sa le curete de pe scara ca pe morcovi si o sa le arunce peste mine
nu ma mai tarasc la mecca, iubit prieten
o sa iau avionul pana la ierusalim
un autobuz cu aer conditionat pana la askalon
sau il beau chiar acum
si ma duc sa ma culc
Comentarii
Madim -
mi-a plăcut ce am citit aici. un text care merită continuat. îi și văd începutul: "noapte bună, prietene/ mâine poate mă duc la mecca/ poate am noroc și visez în noaptea asta/ drumul acela ascuns/ nu, nu prietene, să nu crezi că nu l-am mai căutat până acum...". mă opresc aici, Ioana, mai citescc încă o dată și merg să mă culc. dacă visez care este drumul spre mecca, îți mai las un semn. dacă nu, aștept să vad ce ai mai visat tu. scrie! eu sunt prin zonă dar de cele mai multe ori tac... p.s. - am remarcat aceste versuri și mi-a plăcut în mod deosebit - "m-am plictisit iar m-am plictisit de dreapta daca ma uit pe cer noroc ca nu ma uit si tot merg saltat, sarit cu pasul uriasului pitic etc" Madim - un spectator fidel al acestor scenarii, scrise cu mâna unui artist pe gustul meu
Madim -
erată - "mi-a plăcut", evident. :)
francisc -
refuzul unui drum, a unui canon sau lucru bine-stiut presupune luarea la cunostinta a pre-judecatilor care limiteaza spatiul si timpul, transformandu-le in substante absolute, neverificabile si nesubstituibile. orice mecca isi are pietrele ei si mortii ei ii inghite alternativa -un nou ce/askalon-, o templu, o armata, un rege proscris, un oras, un bar, in fapt, ceea ce atrage hic et nunc asigura, in urma demitizarii, o renastere, printr-un militantism pana la urma ca orice inrolare, plin de religiozitate insistenta prietenului/a familiarului si respingerea lui, in scopul reconfigurarii actului initiatic, in mijlocul unei benzinarii/consumismului etc. solicita o re-cunoastere a propriei Fețe, prin aruncarea adevarului in Fața celuilalt: "ei ma bat pe mine" e, aici, o ascunsa lupta de viata si de moarte: daca salvare nu e, nimic nu e, nimic macar nimicul
francisc -
erata: iertare ptr. greselile de redactare
solomon -
procesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
solomon -
ceva important pentru mine, dar si pentru cei ce doresc sa cunoasca mai mult despre mine si despre cum arat eu cand scriu: acest poem este poemul scris "atunci", in acel moment, fara nici un artificiu si fara urma de ipocrizie. asa arata "autorul" solomon cand este la capat. :)
nepotul lui rameau -
Mici remarci. Daca Askalon e orasul acela vechi se scrie asa : Askelon - (A city in the land of the Philistines, between Ashdod and Gaza, on the coast of the Mediterranean. After the death of Joshua, the tribe of Judah took Askelon; but it subsequently became one of the five governments belonging to the Philistines.) Primele mele zile in Israel le-am petrecut la Askelon la malul marii . Era plin cu iguane rusinoase si plante misterioase succulente. In rest Iona ai o mare doza de furie dar nu la Mecca e solutia, nu la Jerusalem ( ieri am trecut pe acolo s-a deschis o expozitie superba de Arta Orientala la muzeul Islamic ) si nici metanebunia textului care imi place ne va salva, dar negasind exact vectorul urii , recomand imbatabilul remediu medieval : usturoi si pitic batut cu maturica de levantica .
solomon -
Askalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
nepotul lui rameau -
Ioana,habar nu am ce am zis de ce am zis , la mine totul e impresionist, perceptia si interpretarea, cu alte cuvinte inteleg ce vreau plecind de la gandurile oferite de cineva. E o metoda imbatabila folosita de budismul Zen. Un calugar cazut in meditare profunda despre o anume pajiste a Nirvanei este intrerupt din meditatie de un invatacel care il intreaba ce sa pregateasca la cina. Calugarul raspunde distrat: 20 de cai . Spre seara tot satul a cinat carne de cal, nedumeriti de caile intortochiate ale vietii. Eu zic ca totul este o iluzie. Cand zici ca bem un pahar de Askalon impreuna?
solomon -
astept sa-mi comunici locul (prefer pe fasie), ziua si ora. si armele.