Virgil -
...
a fost o vreme liniște
apoi
din pămînt
din încrengături de sîrme ghimpate
din tuneluri de canalizări și noroaie
s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete
decît oameni
eroii
au ieșit la lumină
împiedicîndu-se în rădăcini și zdrențe
pășind șovăitor în parcări
în intersecții în stații de taxi
în spații intravilane
orbiți de lumina soarelui
asurziți de claxoane
lătrați de cîini și fotografiați de iphoane
păreau indiferenți la tot ce se întîmplă
se grăbeau
își scuturau moartea de pe haine
intrau parcă atrași de un magnet
în supermarket
și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva
și priveau în gol
ca și cum ar fi fost
fericiți
_____________
- dupamiaza - licență
Poezie:
Comentarii
o scriere pe gustul meu.
batori -
o scriere pe gustul meu. dincolo de cuvânt. cum îmi place să văd şi nu să citesc textual un text, am să evidenţiez următoarele propoziţii: “din tuneluri de canalizări și noroaie/ s-au ridicat
unul cîte unul mai mult schelete/ decît oameni”
şi
“își scuturau moartea de pe haine/și intrau parcă atrași de un magnet/în supermarket/și în mall
găseau o bancă un șezlong ceva/și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericiți.
iar finalul: “și priveau în gol/ca și cum ar fi fost fericițI” – un final de excepţie care se potriveşte ca o mănuşă pe text. practic, după părerea mea, finalul de aici, de la tine, dă sens întregului şi nu invers ( adică, nu întregul dă sens finalului).
mă rog, cam alambicat ce spun eu pe-aci dar ştiu că ai înţeles ce am vrut să spun.
cu mâna dreaptă mă semnez (stânga fiind încă accidentată),
s.b. cu peniţă!
p.s. aş renunţa, dar e doar opinia mea, la versul : “şi în mall”. oricum, eu am citit fără.
Mesajul foarte bine conturat,
Sache -
Mesajul foarte bine conturat, ironie fina, sarcasm si mila pentru generatiile pierdute care exista si vor exista inca multe decenii de acum inainte. Civilizatia va invinge si va distruge in acelasi timp omenirea, toti stiu asta si merg mai departe catre final, orice final.
Ca tehnica as merge pe acelasi timp verbal pe durata intregii poezii si as incerca sa renunt la gerunziu.
Placut.
Un poem complex care face un
Maria - Doina -
Un poem complex care face un arc peste timp, peste spaţii şi peste civilizaţii, in special tehnologice. Predomină imaginile dinamice, susţinute de verbe, într-o succesiune ca sub reflecorul unei camere de luat vederi pornind de la pământ şi canale şi ajungând în mall, pe şezlong. Poemul e oarecum rotund: începe cu o linişte şi se încheie cu o alta. Am remarcat imaginile: ,,mai mult schelete
decît oameni"
,,își scuturau moartea de pe haine"
,,priveau în gol
ca și cum ar fi fost
fericiți" Vă felicit!
Silvia, mulțumesc pentru
Virgil -
Silvia, mulțumesc pentru obsevații. Este unul din acele texte pe care le scriu mai puțin „elaborat” și mai mult „inspirat”. Poate e ciudat dar e un mod în care aproape vreau să mă conving pe mine că nu sînt total rupt de România. Într-un anumit sens mi se pare mai bine dacă există acel „și în mall” acolo. Am eu o slăbiciune pentru palativul „l”. Alăturarea t - g m-ar fi deranjat.
Sache, apreciez opiniile tale. Pentru că te apreciez ca narator. Și pe mine mă deranjează inconsecvența timpurilor verbale cînd este din neglijență. Dar am recitit textul și am simțit că aici o cere „firul logic” al textului. Folosiea perfectului compus ar fi generat un text mult prea puțin „poetic” în parte a a doua, nu crezi?
Doamna Maria-Doina, vă mulțumesc pentru aprecieri și mă bucur că v-a plăcut.
cred că trebuie să revin și
Virgil -
cred că trebuie să revin și să precizez că aleg să păstrez expresia (incorectă tehnic vorbind) „dupamiaza” ca o licență poetică. dacă mi se permite.