cu urechea lipită de al nouălea cer

imaginea utilizatorului nicodem
nicodem -

analiza de sînge mi-a ieșit că
aș fi sănătos
și totuși am coșmaruri despre o zi la pătrat
în care toți vom fi oameni-statui
fiecare de pe soclul lui privind frica
în ochi ca pe o muscă țețe
doctorul mi-a sugerat să merg mai mult în
vârful picioarelor lumea e obosită
mi-a zis
irascibilă
dacă poți umblă
pe sîrmă

eu pot să merg în zig-zag
ca furnica pe scoarța mahonului
i-am răspuns
și așa am să fac
voi trage după mine planeta
o voi așeza în cuibul păsării phoenix
cu un gând voi desena profilul unei
femei de zăpadă
cu altul un tepee uriaș unde să încapă toate
certitudinile mele de
condamnat la realitate

domnule doctor mă doare rău sănătatea
mă dor orele zilele anii mileniile când
voi sta la telefon cu urechea lipită de
vocea lui Dumnezeu

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

poezia,

batori -

poezia, în opinia mea, este aici şi atât:

"fiecare de pe soclul lui privind frica

doctorul mi-a sugerat să merg mai mult în
vârful picioarelor lumea e obosită
mi-a zis
irascibilă
dacă poți umblă
pe sîrmă

eu pot să merg în zig-zag
ca furnica pe scoarța mahonului
și așa am să fac"

în rest, cred că există mult dizolvant.:)

Mulțumesc pentru trecere,

nicodem -

Mulțumesc pentru trecere, Silvia, ceea ce ai reținut tu mai sus nu poate constitui prin atât poezie, cred.
Trebuie să existe un început, undeva, nu?
Iar această idee a unei lumi obosite, irascibile, bolnave, care trebuie sa aibe o moarte, eventual, și o renaștere, ideea zic, dă forță titlului - incipit vida nova -
De aceea am zis că voi trage planeta dupa mine și o voi așeza în cuibul păsării pheonix (recunosc, e o împrumutare prea mult folosită în literatură, aici). Pasărea phoenix va sta întotdeauna ca simbolul renașterii. Cât despre mine, eu sînt sigur de destinația mea, eu voi fi cu Dumnezeu, for ever.

Frumos poem,

margas -

Frumos poem, am doar două obiecții prima cu musca țețe care mi se pare rizibilă în contextul în care poemul se dorește serios desigur, altfel e o figură de stil absolut ok și titlul latinesc care cred eu că îndepărtează cititorul de lectura acestui poem.
Altfel, cum spuneam, un poem reușit, un poem serios, un poem încheiat chiar cu o sintagmă memorabilă, o imagine de păstrat, omul neo-tehnologic lipit cu urechea de un receptor unde la capătul celălalt al firului este Creatorul. Imaginea mi se pare decupată dintr-un film mai vechi în care în cabina telefonică era un individ plin de păcate (actor bun de altfel) iar la telefon era un lunetist care ii tot spunea ce și cum să facă, remember? Bun film și ăla...
Margas

domnule drag,

batori -

domnule drag, eu am zis ce mi-a plăcut şi ce am reţinut că merită pentru poezie. am zis că "atât" în sensul în care doar atât găsesc eu, ca simplu cititor subiectiv, aici.
evident că mai trebuie lucrată partea despre care am amintit, să se închege cumva, dar nu cu trasul planetei, musca ţeţe, etc. etc.
doar o părere, fireşte:)

ok,

nicodem -

ok, doamnelor, mă puneți între ciocan și nicovală, dar nu vreau să fac incizie cu anestezie pe text. musca țețe, după cum se știe, provoacă prin înțepătură o boală a somnului care poate duce la moarte. asocierea ei cu oamenii statui, care au trecut deja "dincolo", e metaforică, aluzională. și se zice că privim pe cineva sau ceva în ochi pentru a descoperi adevărata intenție. desigur, mă voi mai gândi la ce mi-ați spus, nici titlul nu e bătut în cuie.

margas, din păcate nu am văzut filmul, din ce ai spus despre el se pare că a fost distractiv. când a apărut și cu ce titlu?

titlul original a suferit o

nicodem -

titlul original a suferit o înfrângere. la celelalte sugestii încă dau târcoale, cu bonfaierul și pila în mână. margas, cum ți se pare titlul văzut din centrul orașului? mulțumesc pentru link.