Numai mătase și catifea
Niciun pic de violență,
Nicio urmă, niciun zgomot, nicio pată de sânge
Parcă aș călca pe nori sau pe mare,
Parcă aș pluti în corpul vitros al ochiului care râde,
Parcă aș fi tras pe covorul moale al unei săli cu oglinzi de murano
Niciun pic de violență, niciun pic de furie
La ora când toată lumea doarme,
La ora când de obicei nu se întâmplă nimic,
Când pâlpâirile nopții par mici proiectile de vată,
Când corbul alb stă suspendat în aerul înghețat,
Când timpul se rostogolește încet, ca o bilă de sticlă,
Când totul pare inofensiv, la ora aceea trupul meu e prins de ghearele monstrului,
E sorbit de buzele monstrului
Numai mătase și catifea, niciun pic de violență.
Poezie:
Comentarii
solomon -
revolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
Sapphire -
O poezie clădită poate un pic prea mult pe repetiție / repetitiv. Atmosfera se conturează cu precizie abia în final, iar efectul este reușit. Partea a doua a poeziei este mai expresivă și, sincer, scrisă mai bine. Cred că poți regândi începutul.
Crin -
Nu-mi plac repetitiile, poate dacă le-ai înlătura poemul ar alerga mai liber, nu ca într-o listă... Cred că erau menite să creeze un anume efect, pe mine m-au împiedicat. Dar nu sunt critic de poezie, îmi dau și eu cu părerea... Altfel mi-a plăcut "când timpul se rostogolește încet, ca o bilă de sticlă".