unde se opresc monumentele tale acolo corbii nu ajung
pentru că
ești mai senină decât partea luminoasă a ușii deschise
mai gravă ca o plecare pe un submarin nuclear
și mult mai adâncă decât cea mai frumoasă inutilitate
când apa sărată curge din tine prin ochi
ești cea care poate lua lumina dintr-o zi
și să o pună în candele
atunci aș numi șervețelele parfumate
cuie de sicriu
aș inventa o culoare în care să te îmbraci
și să te enervezi pe mine toată dimineața
pentru că nu o poți asorta decât cu dumnezeu
ce aș putea prețui mai mult
decât cum trece sângele meu în tine și invers
copilăria noastră crește
precum florile ținute la cald iarna
voi termina fortăreața din care cu fruntea albă
sau cu inima palidă
vei trece pe lângă mine ca pe lângă un cortegiu
în zile noroase
poate că îmi vei pune un deget pe obraz
semănăm cu tata
tu ai luat de la el pasiunea eu răbdarea
și se mai miră lumea că atunci când trecem pe lângă ei
mirosim a gladiole
anul acesta a trecut cum trec căruțele cu roți de lemn
acum privim lung în urma lui
și ce bine aducem a doi pisoi care au abandonat de mult
ghemul numit viață de formă