stau cu dana de vorbă e zi încă plouă
am toate șansele să scriu un poem bleu marin
dana merge la banchet și-a aranjat părul
poartă fustă până la genunchi
și îmi citește despre femeile slabe
frumoase și îmbrăcate în gustul
cireșelor de iunie
ne facem planuri o să plecăm
ea din școala aceea din provincia nimănui
eu din bastilia ieșeană
deschidem un magazin de antichități
pe 5th avenue / unde vine asta
caută și tu cu google îmi zice
ea nu știe că motoarele de căutare
îmi aduc aminte de nexus
pe când verile coborau toate în
all saints
e simplu să înlocuiești
un adjectiv o semidreaptă un spațiu
cu vreo culoare sau anotimp
atunci când nu îți mai sună altceva
decât timpul din buzunarul absenței
s-a mai scris despre asta îmi spune dana
nu nu îmi spune îmi imaginez eu aici
ea acolo departe își piaptană părul
îmbracă o fustă până la genunchi
pleacă
foto: sorin popa
Comentarii
Virgil -
mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie
alma -
Virgil, mulțumesc pentru comentariu. Ai observat corect, primele două strofe sunt scrise în alt registru. Fotografia mi-a plăcut și mie și mulțumesc lui Sorin pentru amabilitatea de a-mi permite publicarea ei pe Hermeneia, la acest text al meu. Mulțumesc Danei pentru inspirație. :)
Sapphire -
Chiar asta e senzația, de poem închis la culoare, și cumva ocolind anumite uși. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleași imposibile treceri. Aș fi spus "atunci când nu îți mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenței" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviți). E într-adevăr elegantă poezia ta, și oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.
alma -
Sapphire, îți mulțumesc pentru sugestie, voi ține cont de aceasta, ai dreptate, e versul care a tot fost lucrat și se pare că încă nu i-am găsit o formă definitivă.
Oriana -
Trist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.
alma -
Oriana, într-adevăr, e o tristețe aici, ca în mai toate textele mele (cred). Optimismul din real trebuie echilibrat cumva. :) Mulțumesc.
aalizeei -
Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
alma -
Aalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
Danutza -
Aș putea spune, din punctul de vedere al lectorului și atât, că poemul ăsta s-a lipit de mine perfect, parcă intenționat croit pt mine. și nu mă refer aici numai la nume...ci și la ceea ce povestește el pt că mi se pare că are substanță epică. Din punctul de vedere al analizatorului..dar tot cititor, pt că incă nu-s critic să îmi permit să spun altceva..o să te întreb de bleu marin....eu știam că se scrie într-un singur cuvât, desemnând o culoare. dar poate tu l-ai pus intenționat acolo așa. poza se pliază pe text, îmi place. O să spun totuși că primele două strofe diferă foarte mult de ultimile două...parcă fac parte din poeme diferite. și accentuez pe discrepanța pe care o provoacă cea de-a treia în special.
alma -
Danutza, ai intuit bine, "bleu marin" e scris anume în două cuvinte. Îți mulțumesc pentru comentariu și trecerea ta aici și te mai aștept. Într-adevăr, textul e inspirat și de fotografie...
Cristina -
e o poezie linistitoare si placuta.fiind cuprinsa de o "stare de nestare" specifica momentului dinainte de examen si cu o durere nebuna de cap, n-am facut decat sa ma bucur citind-o. ( trimiterile ce tin de viata personala sunt menite a accentua efectul pe care il are poezia asupra cititorului). interesanta aceasta descriere in paralel: tu care stai la masa de scris (sau in fata computerului) scriind un poem bleu marin intr-o zi in care ploua ( aceasta ploaie e foarte binevenita aici) si dana care se pregateste sa mearga la banchet. interesanta imaginea redata in versul:"îmbrăcate în gustul cireșelor de iunie". frumoasa poezia.mi-a placut mult.
alma -
Cristina, mă bucur că ai trecut pe aici și examenul despre care scriai. :) Mulțumesc pentru aprecieri.
ilarius -
am admirat imaginea mai ales ca stiu unde este facuta intotdeauna am considerat cubul acela inutil iata aici foarte inspirat poezia foarte frumoasa doar penultima strofa mi se pare putin ca suna a negatie un spatiu sau un adjectiv substituit de o culoare daca privim artistic o semidreapta poate fi conceputa din culoare dar o culoare nu poate fi conceputa de o semidreapta .. revine functia cand p implica q, fara inversiuni :) de altfel, mi-a redat o stare placuta, de melancolie, si ma duc fuga sa caut si eu 5th avenue :) ionut.
alma -
Ilarius, mă bucur că ți-a plăcut fotografia, și eu o consider reușită, iată că are și cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă și voi ține cont de observațiile tale, pentru care îți mulțumesc.