irreparabile innocenza
mă pudrez în faţa oglinzii
îmbrăcată în haine de Pierrot
cu şapca peste ochi şi urechi
a nins atât de mult încât
nu pot alege între negru şi alb
aştept să vină primăvara
să strâng în braţe un mesteacăn tânăr
să iau cu mine boala copacilor
nu voi mai plânge ziua de ieri
ca o mumie îmbălsămată
într-o cameră ascunsă
soarele se va feri din calea mea
un om încă viu
în zdrenţe de lepros
Poezie:
Comentarii
...
batori -
Mi-a plăcut acest poem. Are un aer aparte. Totuşi, prima strofă "ar da mai bine" fără ultimul vers. Despre piesa care, probabil, te-a inspirat, jos pălăria!
Compar versurile de la
Maria - Doina -
Compar versurile de la început şi de la final:
,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
Îmi pare bine că poezia mea
Cristina Moldoveanu -
Îmi pare bine că poezia mea ţi se pare aparte faţă de altele Silvia. Pierrot este simbolul clovnului trist, păcălit sau bajocorit de alţii dar care îşi păstrează inima curată. Am scris ultimul vers din prima strofă deoarece, conform unor surse, costumul tradiţional alb cu puţin negru al lui Pierrot poate avea o căciulă sau vreun fel de pălărie neagră. Cât despre cântec, mi-am amintit de el după ce am scris poezia şi am considerat că e o bună ilustrare.
Mulţumesc pentru vizită
Cristina Moldoveanu -
Mulţumesc pentru vizită Mariana. Ai surprins perfect simbolismul culorilor în poezia mea. Mă bucur că ţi se pare o poezie sugestivă.