azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă
călare pe un măgăruș purtând o cruce
născut în Betleem la masă erau vameși
câteva femei nu din cele mai grozave
le atingeau umerii cu privirea
Maria Magdalena stătea în mijloc
de jur împrejur țăndări de alabastru unse cu mir
în cele din urmă pasărea nătângă
pe cea mai de sus pereche de cromozomi
a cântat întotdeauna va cânta și acum
în singura celulă luminată
s-a ținut judecata s-a plâns hainele rupte ale marelui preot
cât pe-aci să producă dezordine
piatra uriașă am înțeles-o târziu
era deja Ghetsemani doar Dumnezeu știe
să le petreacă pe toate în același timp
și îngerul trimis să lămurească
nu nu paharul nu va trece de la Tine
liniștea aceea care întinde brațele
fără putința împotrivirii
lumină albă și crudă din celulă în celulă în celulă
până când cei trei redevin Unul
proiectată în dimineața învierii
umbra trupului meu se înalță ușor