tu
ascultă acum fluturii,
pune-ți chipul cald jos, pe zăpadă, și ascultă cum se nasc fluturii
dacă iubirea ta s-a așezat acum într-o carte străveche
de 1000 de ani, pe când femeile își purtau părul mai lung
decât firul acesta roșu ce se coboară subțire din cer
ca să se așeze ca o scară la glezne,
atunci pune urechea ta jos,
pe zăpadă,
și ascultă.
prin inima ta vor trece atunci pescărușii, oceane
cu pește, miliarde de stele, călăreți purtând florile roșii la
cizmă, copilașii cu pletele albe, cu mânuțele lor reci, dolofane
tu
să nu spui nimic.
lasă ninsoarea aceea calină să ne atingă ușor
să ne acopere, să ne mângâie, să ne zidească alături
ca într-o prea-frumoasă citadelă persană, cu sute de turnuri și
arabescuri între stele de gheață
pieptul tău se va deschide atunci ca o cetate
cu podurile coborâte în lume,
ieși-vor caii
pescărușii, oceanele,
stele miliarde, călăreți purtând flori roșii la cizmă,
copilașii cu pletele albe, cu mânuțele lor dolofane,
cântecul acesta de fluture,
nașterea lui.
ascultă-mă liniștită acum,
draga mea,
pune fruntea ta în zăpadă
ascultă ce încet, ce limpede se aude cântecul acesta
de urcat scările,
tropotul cailor, oceanele-n spume, vuietul lor, stelele
miliarde, florile roșii pocnind jos, la cizmă,
gânguritul copiilor, cântecul acesta de fluture, nașterea
lui.
iubita mea albă,
… se topește zăpada
tu pune urechea ta jos și ascultă.
Comentarii
te citesc Iulia şi admir
Cristina Moldoveanu -
te citesc Iulia şi admir poemele tale construite ca o muzică blândă şi rece. Cred că am înţeles registrul în care ai scris acest poem şi îl consider bine structurat şi frumos. Nu ştiu de ce mă deranjează că ai ales tocmai cifra de 1000 de ani, parcă este puţin forţată nota acolo. Mă deranjează puţin şi cuvântul "calină", dar poate e doar o părere. Poate ar fi mai bine altă cifră, altă expresie...Dar mie, personal, îmi place totuşi repetarea strofei a treia în manieră simbolistă.
răspuns
poema -
Cristina, îţi preţuiesc mult aprecierile, mărturisesc că şi eu îţi lecturez creaţiile în mod constant, şi cuvintele tale mă bucură. mi s-a spus, în trecut, că ar deranja repetarea anumitor structuri poetice în cadrul unui text, mă bucur că tu, dimpotrivă, ai apreciat această tehnică literară. îmi place uneori să insist asupra unor idei cheie şi e important pentru mine să ştiu că primesc şi un feedback pozitiv legat de ceea ce cred eu că ar conta cu adevărat cu privire la text.
cât despre observaţii, o să le abordez punctual. aşadar, după cum se ştie, măsura celor 1000 de ani se regăseşte în multe sisteme mitologice, şi, oarecum, ţinând cont de simbolistica ei şi de însemnătatea pe care eu o atribui acestei măsuri, am folosit-o şi eu în poemul de mai sus. aici vorbim de o poezie cu un pronunţat iz supranatural, unul fantastic, aşadar poema trebuie decriptată ţinând cont de acest lucru, şi nu d.p.d.v. al datelor istorice. cât despre a doua observaţie, desigur, adjectivul cu pricina este folosit cu sens figurat, aceasta era intenţia poetică. ar fi aşadar de la sine înţeles ca acel calin, aici cu referire la ninsoare, s-ar traduce prin blând, domol, moale, este un epitet pe care eu îl folosesc adesea. dar poate ai dreptate, ar fi mers mai bine altceva, mă voi mai gândi acolo.
dragă Cristina,
te aştept oricând sa revii cu sugestii şi păreri, îţi mulţumesc pentru lectura atentă.