au înflorit cireșii peste dealuri
bucuria mă face să scriu un răvaș
caligrafiat cu făcături de suflet:

urmăresc cum stai nemișcată
în luciul chimonoului albastru
cu ochiul migdalat peste paravanul de orez
privind luptele sumo epuizante
risipa evantaiului de sare

mă întrebi despre călătorii în timp
și despre Mytsuke care plânge singură
tristețea sinuciderii unui samurai
mereu amânată
adulterul concubinelor
cerceafurile scrobite de orez
asteptările lungi, pudrate
domnișoarele Takajiro

și atunci am zărit prima dată
cum umbra ta subtilă..

subiectul unei picturi cu chenar alb
desculța tu, în imperiala veche
mai pură decat somnul de fecioară
nereușind să-l dormi
de prea multă lumină prelinsă din dulapuri
doldora de amintiri..

se ridică volatilă
peste apusul iernii noastre..